TRIMITE PRIN

Gabriella Vöő (Cluj-Napoca, 1937 – 24 martie 2006, Pécs–Cluj-Napoca)

Publicare: 2010-10-06
Autor: KESZEG Vilmos
Tradus de: SZÉKELY Zsuzsa



Gabriella Vöő s-a născut în 1937 la Cluj. Numele ei de fată a fost Gabriella Zatler. Şi-a realizat studiile universitare în oraşul natal, la Universitatea Babeş-Bolyai, secţia Limba şi literatura maghiară. Începând din 1960 şi până la pensionare este cercetător al Secţiei de Etnografie şi Folclor a Filialei Cluj a Academiei Române. Pe parcursul cercetărilor de teren a cules mai ales epică în proză. A făcut observaţii referitoare la circumstanţele rostirii textelor folclorice, la schimbările structurale ale repertoriilor de texte tradiţionale, respectiv la rolul personalităţii în păstrarea şi formarea tradiţiei.


După publicarea unei culegeri de naraţiuni în proză (1969), şi Gabriella Vöő participă la o cercetare a basmelor din zona Munţii Gurghiului, organizată de către instituţie. Şi-a publicat experienţele în mai multe studii. Pe parcursul acestei cercetări împreună cu colega ei Olga Nagy l-au remarcat pe István Jakab din Glăjărie. Povestitorul provenea dintr-o familie de ţigani nomazi. În acest mediu, el şi-a însuşit repertoriul de basme, devenind un povestitor recunoscut în armată şi apoi în mijlocul cărbunarilor de munte. Observaţiile ei au avut ca rezultat prezentarea monografică a basmului popular, conservând încă funcţiile sale originare (ocaziile şi funcţiile povestirii basmelor, caracteristicile diferite ale povestirii basmelor în mediul sătesc şi de munte, rolul tradiţiei şi al personalităţii în formarea repertoriului, moştenirea repertoriului, evoluţia carierei povestitorului).


Gabriella Vöő a obţinut titlul de doctor la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj în 1980, sub îndrumarea istoricului literar József Szigeti. Varianta publicată a disertaţiei poartă titlul de Tréfás népi elbeszélések [Povestiri populare hazlii]. Prin prefaţa amplă a acestui volum, autoarea a fost printre primii care au iniţiat în folcloristică interpretarea semiotică şi utilizarea teoriei comunicării. Această abordare pune în centrul atenţiei, pe lângă textul în sine, şi prezentarea acestuia, pe lângă reproducerea textelor, şi interpretarea acestora. Pe parcursul interpretării circumstanţele, contextul comunicării, respectiv intenţia de comunicare devin categorii operative. În opinia autoarei nu există un act special de vorbire pentru relatarea glumelor, ci, de fapt, relatarea acestora este declanşată de cele spuse anterior. (Curentul rival, care analiza relaţiile de limbaj comic instituţionalizate şi practicate în societăţile locale, a intrat în polemică cu acest punct de vedere.) Spre deosebire de povestirea basmului popular, interpretul nu reproduce un text dinainte preparat, ci îşi activizează repertoriul în funcţie de evenimentul de vorbire. Publicul este în general o comunitate omogenă, având un model al lumii identic. Comicul provine din ciocnirea a două lumi create prin limbă. Gabriella Vöő a îndrumat culegerea şi publicarea textelor hazlii.

Ea a semnat prefaţa, respectiv postfaţa culegerii de anecdote a lui János Duka, respectiv a volumului lui Lajos Imreh, în care acesta prezintă un farsor. Prin redactarea lucrării A magyar népmesék tréfakatológusa [Catalogul glumelor din basmele populare maghiare] intră în colectivul redactorilor Catalogului basmelor populare maghiare. De-a lungul anilor de cercetare a întreprins şi studii de paremiologie. A completat colecţia de atunci de circa 40000 proverbe maghiare a Secţiei de Etnologie şi Sociologie a Centrului de Ştiinţe Sociale din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai cu textele publicaţiilor de folclor maghiar din România. Această colecţie de texte, împreună cu analiza particularităţilor semantice, de gen şi de structură şi a funcţiei proverbelor, a fost publicată în două volume.

 

Opere importante:


Többet ésszel, mint erővel. Mesék, tréfák, anekdoták a romániai magyar népköltészetből. Válogatta, a bevezetőt írta és a jegyzeteket összeállította ~. Irodalmi Könyvkiadó, Bukarest, 1969.
A magyar népi tréfa. Doktori disszertáció, Babeş-Bolyai Tudományegyetem, Kolozsvár. (Irányító: SZIGETI József) 1980.
Tréfás népi elbeszélések. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1981.
A magyar népmesék tréfakatalógusa (AaTh 1350-1429). Magyar Tudományos Akadémia Néprajzi Kutatócsoportja, Budapest. 1986.
Igaz ember igazat szól. Közmondások a romániai magyar folklórból. Közzéteszi ~. Kriterion Könyvkiadó, Bucureşti, 1989.
Szaván fogjuk. Erdélyi magyar szólások. Erdélyi Gondolat Könyvkiadó, Székelyudvarhely, 1999.
Havasok mesemondója. Jakab István meséi. (Gyűjtötte és közzéteszi ~). Akadémiai Kiadó, Budapest, 2002. (Új Magyar Népköltési Gyűjtemény. XXVI.)
Székely ésszel. (Az előszót írta ~.) Kolozsvár, Tinivár, 2005.
NAGY Olga - VÖŐ Gabriella
1974 A mesemondó Jakab István. A meséket gyűjtötte és lejegyezte, bevezető tanulmánnyal és jegyzetekkel kíséri Nagy Olga és ~. Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bukarest.
DUKA János
1983 Kilenc kéve hány kalangya? Anekdoták a székelyekről. Duka János gyűjtéséből válogatta, sajtó alá rendezte és bevezetővel ellátta ~. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest.
DUKA János
1995 Üti Páké Barátost. Csúfolódó székely népköltészet. Közzéteszi ifj. Duka János. Szerkesztette, az előszót és a magyarázatokat írta ~. Pallas-Akadémia, Csíkszereda.
IMREH Lajos
1985 Sáska sógor. Imreh Lajos tréfás történetei. A bevezetőt ifj. Imreh Lajos, az utószót ~ írta. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest.



Studii:


Egy vajdakamarási mesemondó pályája. Nyelv- és Irodalomtudományi Közlemények XI. (1967) 2. 258-276.
Az erdélyi nemzetiségek népi kultúrájának megismerése mint a szellemi közelítés eszköze Zilahy Kiss Károlynál. In: Halász Péter szerk: A Duna menti népek hagyományos műveltsége. Tanulmányok Andrásfalvy Bertalan tiszteletére. Magyar Néprajzi Társaság, Budapest, 1991. 105-112.
Szent László-legendák a Tordai-hasadék környékének magyar népi kultúrájában. Erdélyi Múzeum LIV. (1992) 1-4. 66-72.
Természet - mitológia - kulturális szimbólum. A Tordai-hasadék mitológiája. Ethnographia 103. (1992) 3-4.sz. 177-205.
Az élménytörténetek helye a szóbeliségben. In: Balázs Géza et alii: Folklorisztika 2000-ben. Folklór-Irodalom-Szemiotika. Tanulmányok Voigt Vilmos 60. születésnapjára. I-II. Budapest, Eötvös Loránd Tudományegyetem, 2000. I. 190-202.



Bibliografie selectivă



KESZEG Vilmos: Az igazat szóló közmondások ürügyén. Helikon I. (1990) 5. 2.
KESZEG Vilmos: Vöő Gabriella. Szabadság XVIII. 169. (2006. július 25.) 2.
MITRULY Miklós: Közmondások a romániai magyar folklórból. Nyelv- és Irodalomtudományi Közlemények 34. (1990) 1. 102-103.
NAGY Olga: A „csúfolódó népköltészet" monográfiája. Korunk 7. (1996) 5. 124-125.



Discuţie


IMAGINI



INCLUDERE ÎNTR-O ALTĂ PAGINĂ