TRIMITE PRIN

Balada locală

Publicare: 2010-10-28
Autor: KESZEG Vilmos
Tradus de: MEISTER Róbert
Categorie: poezie populară



Balada locală este de tipul baladelor populare, o formă a memoriei locale. Descrie evenimentele dramatice, memorabile din viaţa unei localităţi. Tematica: accidente, tragedii care au lovit membrii localităţii (fulger, înec, atacuri ale sălbăticiunilor, accidente); agresiuni împotriva persoanelor (atacuri, crime); conflicte în interiorul familiei, al cercului de rude sau al cunoştinţelor (crimă, încăierare); suicidul. Balada locală se află într-o legătură strânsă cu alte forme ale memoriei locale (epitafuri, versuri de înmormântare, zvonuri, istorisiri adevărate, presa locală şi regională), precum şi cu cântecul popular.


Ilustraţie de Keszeg ÁgnesVargyas Lajos, în lucrarea sa monografică intitulată: A magyar népballada és Európa („Balada populară maghiară şi Europa"), caracterizează baladele locale ca fiind legate de întâmplări locale, de cele mai multe ori de nenorociri. Nefiind elaborate definitiv, ele au funcţii determinate în cadrul comunităţilor locale (Vargyas 1976: 167). Baladele locale au fost notate de cercetători cu mare grijă, încă de la începuturile cercetărilor de teren.


Învăţătorul şi preotul Vass Tamás a publicat mai multe culegeri în diferite organe de presă ale secolului al XIX-lea. Balada „Bács Jancsi" face parte dintre ele. Conform acestei istorisiri nelocalizate, argatul a plecat la pădure cu fiul gospodarului. Acolo el a fost strivit de copacul doborât, iar copilul a fugit după ajutoare. Păstorii veniţi în ajutor au ajuns prea târziu. Balada este un rămas-bun sentimental pe care argatul şi-l ia de la soţia gospodarului şi de la iubita lui.


Szabó Sámuel, profesor la liceul din Târgu-Mureş, încă din 1859 nu a scăpat nicio ocazie să atragă atenţia discipolilor săi asupra importanţei culegerii acestor istorisiri versificate. Din culegerile realizate de tineri, a publicat balada intitulată „Nemes Sári" în anul 1863. În anul 1860, în localitatea Ernei, „scânteia fulgerului" i-a trăsnit pe muncitori în timp ce s-au ferit de furtună în timpul secerişului. Fulgerul a ucis-o pe Nemes Sári, fata cea mai frumoasă din sat. Prietena ei cea mai bună, cu care se afla îmbrăţişată, a scăpat teafără. După câteva săptămâni, în sat se cânta deja istoria fetei (Szabó1863).


Domokos Pál Péter a auzit în timpul deplasării la Lespedea despre o tragedie petrecută recent. Gospodarul local Bilibók János l-a confruntat pe judele voluntarist Costache Dan. Acesta din urmă, împreună cu fiul său, l-au atacat şi l-au împuşcat pe duşmanul lor lipsit de apărare şi istovit, în timp ce se odihnea pe câmp, după arat. Domokos Pál Péter a notat prelucrarea în versuri a întâmplării de la trei femei, rude ale nevinovatului ucis (Domokos 1933).


Cei care au participat la deplasarea în Moldova organizată de Filiala Cluj a Institutului de Folclor cu scopul de a culege poezii populare, au înregistrat la Pustina balada intitulată „Szolgalegény halála" (Moartea argatului). Eroul acestei istorisiri a murit înecat într-o fântână, în timpul adăpatului animalelor. Despre această întâmplare adevărată o unguroaică a improvizat un cântec, care ulterior s-a răspândit în mai multe variante (Faragó-Jagamas 1954: 181, Faragó 1958).
Konsza Samu, în culegerea sa de poezie populară din Trei Scaune, publică 16 balade locale (Konsza 1957: 224., 225., 226., 228.).


Kallós Zoltán, în culegerea sa apărută în anul 1970, publică balade locale în capitolul intitulat „Siratozók, újságolók". Dintre acestea, amintim prelucrarea unor evenimente precum: uciderea unei fete din Valea Întunecoasă (Ghimeş), uciderea unui flăcău din Sic, o crimă dublă din Mera şi cazul unui căruţaş înecat în râul Someş.


Antal Árpád a publicat un studiu în anul 1962 despre contextul istoric şi economic al formării unei balade, despre geneza ei, istoria evoluţiei şi regresului ei. Execuţia lui Balogh Józsi, infanterist din Lutoasa, care a fost prins făcând contrabandă cu sare din Moldova, a stârnit consternare generală în satul natal. Întâmplarea a servit simultan ca prilej de protest împotriva monopolului abuziv al trezoreriei asupra sării, precum şi împotriva sentinţei crude a comandantului grănicerilor şi a tribunalului militar, care a sfidat opinia publică. Istorisirea consemnată în versuri de către învăţătorul din localitate s-a răspândit oral. Prima consemnare în scris, care s-a păstrat în forma unui caiet manuscris, datează din anul 1835. Balada a circulat acolo cât timp s-a menţinut situaţia conflictuală (lipsă de sare, necesitatea procurării ei pe calea contrabandei). Variantele culese după 1910 din Transilvania şi Moldova denotă lipsa de interes faţă de acest subiect, cauzată de dispariţia situaţiei generatoare de conflict (Antal 1962).


Albert Ernő a atras atenţia într-un repertoriu asupra marelui număr de balade locale din Trei Scaune (Albert 1973). După apariţia acestui repertoriu Faragó József a publicat un studiu sintetic referitor la această temă, conturând mai multe grupe tematice ale baladelor locale din Trei Scaune. Aceste grupe tematice sunt: I. Crimă: A. fără explicitarea cauzei: a. Victima este bărbat (37 de balade), b. Victima este femeie (13); B. Tâlhărie cu omor (17); C. Omor în familie (patricid, matricid, pruncucidere, fratricid) (9); D. Omor din dragoste: a. Victimă bărbat (5), b. Victimă femeie (2); E. Omor prin imprudenţă (1); Diverse omoruri (13); II. Crimă urmată de sinucidere (3); III. Suicid (15); IV. Accidente mortale: a. înec (4), b. strivit de copac (3), c. călcat de cal sau căruţă (3), d. omorât de urs (4), e. călcat de tren; V. Moarte inexplicabilă (13); VI. Altele (3). (Faragó 1977. 380.)


Almási István şi-a asumat sarcina refacerii procesului de a reconstitui istoria unui omor din Mihai Viteazul, prelucrat într-o baladă (Almási 1977). O analiză similară a încercat să facă şi Vasas Samu. La Căpuşu Mare din zona Călata, în anul1927, doi flăcăi s-au încăierat în timpul colindului. Unul dintre ei a fost omorât. Balada versificată a cazului s-a menţinut vie decenii de-a rândul în memoria locală (Vasas 1981).

 

Albert Ernő a cercetat circumstanţele unei execuţii din anul 1854. După înfrângerea luptei pentru libertate din 1848-1849, revoluţionarii refugiaţi în exil au organizat o mişcare de rezistenţă, pregătind o nouă revoltă. Colonelul Makk József, conducătorul din clandestinitate al mişcării, l-a delegat în acest scop în Trei Scaune pe Váradi József. După descoperirea conjuraţiei pregătite, au avut loc mai multe execuţii. Váradi József - care avea atunci 26 de ani - a fost executat prin spânzurare în 29 aprilie 1854, la Sfântu-Gheorghe, în faţa a 3000 de oameni consternaţi. La câteva săptămâni după execuţie a apărut o baladă având ca subiect acest caz. Balada a fost publicată pentru prima dată în 1867 de Vass Tamás, iar ultima dată a apărut în 1994, publicată fiind de Albert Ernő. Tot Albert Ernő a fost şi cel care a comparat diversele variante ale textului baladei, precum şi faptele descrise în documente cu cele relatate de baladă (Albert 1996). Ráduly János, în culegerea sa de balade din Chibed, publică mai multe balade locale (Ráduly 1975).


Bura László a clasificat 15 tipuri de balade locale, publicate în culegerea sa de balade populare sătmărene. În 1910, la Szatmárököritó, cu prilejul unui bal, o şură plină de dansatori a fost cuprinsă de flăcări. Cum intrarea a fost bătută în cuie, catastrofa s-a soldat cu 325 de morţi şi 99 de răniţi. Fragmente din balade despre catastrofă au fost descoperite în 1970 (Bura 1978: 222).
Pozsony Ferenc a cules baladele ţinutului Râului Negru în anii 1970-1980. Cântăreţi din Zăbala au amintit faptul că înainte de Primul Război Mondial, un muncitor din Comadău a căzut sub roţile trenului care circula pe calea ferată îngustă lângă Valea Voineşti. (Pozsony 1984: 226-228., 271). Folcloristul a consemnat o variantă fragmentară a baladei flăcăului tăiat de tren, alte balade fragmentare ale unor crime (12), ale baladei ciobanului ucis (5), ale morţii unui cuplu de îndrăgostiţi (2) (Pozsony1984: 247).


Olosz Katalin a consemnat într-un studiu istoria unei balade despre o crimă petrecută în Turia (Covasna). În 6 decembrie 1949 Kovácsi Gábor din Turia a dispărut. Soţia sa a susţinut că şi-a pierdut minţile şi a plecat în lume. Adevărul a ieşit la iveală în luna martie, în primăvara anului următor. Soţia, Kovács Irén, l-a convins pe ibovnicul ei, argatul Dávid Dezső, să-l ucidă pe soţ, care le stătea în cale. Cadavrul a fost ascuns într-o groapă săpată în grajd. După descoperirea crimei, făptaşii au fost condamnaţi la închisoare (Olosz 2003: 11-18).


Keszeg Vilmos, în monografia lui de poezie populară din ţinutul Arieşului (Aranyosszék), publică 10 balade locale (Keszeg 2002, 2004a.)


Balada locală se naşte din iniţiativa unui cântăreţ local sau a altcuiva priceput în ale scrisului. Se constituie din formule de text care redau fragmentar evenimentul. Cunoştinţele despre eveniment sunt situate într-o zonă de interpretare care este activată în memorie după cântarea baladei. Interpretarea baladei perpetuează timp de decenii -uneori chiar şi un secol şi jumătate - sensibilităţi şi raportări sociale ale comunităţilor locale.



Bibliografie selectivă



ALBERT Ernő: Háromszéki népballadák. ALBERT Ernő és tanítványai gyűjteménye FARAGÓ József bevezetőjével és jegyzeteivel. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1973.
ALBERT Ernő: Ballada Váradi Józsefről. Néprajzi Látóhatár V. (1996) 3-4. 86-140.
ALMÁSI István: Bajka Sándor balladája. In. SZABÓ Csaba (szerk.): Zenetudományi írások. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1977. 87-112.
ANTAL Árpád: Balog Józsi balladája keletkezésének és változásának kérdéséhez. Nyelv- és Irodalomtudományi Közlemények. VI. (1962) 1. 27-67.
BURA László: Szatmári népballadák. Munkatársaival gyűjtötte, bevezetővel és jegyzetekkel ellátta BURA László. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1978.
DOMOKOS Pál Péter: Egy csángómagyar népballada. Ethnographia XXV. (1933) 1-2. 159-160.
FARAGÓ József: Farkas István balladája. Nyelv- és Iodalomtudományi Közlemények II. (1958) 19-44.
FARAGÓ József: Farkas István balladája. In: Uő: Balladák földjén. Válogatott tanulmányok, cikkek. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1977. 286-328.
FARAGÓ József: Háromszéki helyi balladák. In: Uő: Balladák földjén. Válogatott tanulmányok, cikkek. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1977. 372-388.
FARAGÓ József - JAGAMAS János (szerk.): Moldvai csángó népdalok és népballadák. A zenei anyag összeállításában részt vett SZEGŐ Júlia. Állami Irodalmi és Művészeti Kiadó, Bukarest, 1954.
KALLÓS Zoltán: Balladák könyve. Élő erdélyi népballadák. KALLÓS Zoltán gyűjtése SZABÓ T. Attila gondozásában. (Harmadik kiadás.) Magyar Helikon, Budapest, 1977.
KESZEG Vilmos: Népballadák a lokális történelem regiszterében. In Uő: Homo narrans. Emberek, történetek és kontextusok. KOMP-PRESS, Kolozsvár, 2002. 124-146.
KESZEG Vilmos: Aranyosszék népköltészete. Népi szövegek, kontextusok (Monográfia) I-II. Mentor Kiadó, Marosvásárhely, 2004.
KESZEG Vilmos: A lokális ballada: beszédmód és kontextus. In: ANDRÁSFALVY Bertalan et alii (szerk.): Az Idő rostájában. Tanulmányok Vargyas Lajos 90. születésnapjára III. L'Harmattan Kiadó, Budapest, 2004. 295-324.
KONSZA Samu: Háromszéki magyar népköltészet. Szerkesztette és a bevezetőt írta FARAGÓ József. Állami Irodalmi és Művészeti Kiadó, Marosvásárhely, 1957.
OLOSZ Katalin: Egy népballada tizenöt éve. In: Uő: Víz mentére elindultam. Tudománytörténeti, népismereti írások. Mentor Kiadó, Marosvásárhely, 2003. 11-18.
POZSONY Ferenc: Álomvíz martján. Fekete-ügy vidéki magyar népballadák. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1984.
RÁDULY János: Kibédi népballadák. Gyűjtötte, bevezetővel és jegyzetekkel ellátta RÁDULY János. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1975.
SZABÓ Sámuel: Székely népköltemények. Koszorú. Első félév. (1873) 21. 481-486.
VARGYAS Lajos: A magyar népballada és Európa. Zeneműkiadó, Budapest, 1976.
VASAS Samu: Egy ballada bölcsőjénél. Művelődés XXXIV. (1981) 1. 38-39.



TAGURI

Tamás Vass, balade populare, Pál Péter Domokos


Discuţie


IMAGINI



INCLUDERE ÎNTR-O ALTĂ PAGINĂ