Identităţi confesionale în epoca modernă timpurie

Formarea identităţii confesionale este rezultatul Reformei protestante, al Reformei catolice şi al Contrareformei. Deşi creştinismul Evului Mediu nu a fost unitar, deoarece pe lângă bisericile orientale şi occidentale au existat diverse comunităţi care s-au desprins din biserica oficială, precum husiţii sau valdensii, totuşi nu putem vorbi despre confesiuni religioase. Confesiunea, ca subgrup religios care se organizează pe baza unei mărturisiri de credinţă (în latină confessio) şi care are putere de lege în comunitatea în cauză, este caracteristică pentru creştinismul modern. La început, acest termen se referea la mişcările protestante desprinse din cea catolică, care şi-au organizat propria lor biserică, însă atât Biserica Catolică reînnoită prin Conciliul tridentin (1545-1562), cât şi cea [...]