Publicare: 2010-11-25
Autor: DÁVID Gyula
Categorie: literatură

Descrierea articolului

În perioada 1919-1940, schimbarea survenită în situaţia producţiei de carte maghiară din Ardeal (de fapt, începând de atunci, în cea din România) este fundamentală. Odată cu încetarea centralizării puternice anterioare şi oprirea fluxului produselor intelectuale către Budapesta, atât în centrele spirituale maghiare ardelene mai mari, cât şi în oraşele mai mici, sau chiar la sate, iau fiinţă sau se dezvoltă o mulţime de tipografii mici şi mijloci, contribuind şi ele, pentru un timp mai scurt sau mai lung, la îmbogăţirea producţiei de carte maghiară. Volumul producţiei de carte creşte într-o măsură semnificativă: potrivit datelor prezentate de István Monoki, între 1919-1940 au văzut lumina tiparului în total 6968 de opere independente (ceea ce înseamnă o medie anuală de 316). În perioada 1919-1922 - anii organizării - producţia anuală de carte s-a ridicat de la 73 de volume la 285, urmând apoi etapa prosperităţii (1923-1927), cu o producţie de carte cuprinzând între 378 şi 473 de titluri pe an. Potrivit datelor prezentate de Monoki, între 1928-1935 se petrecea „consolidarea instituţiilor permanente", fiind vorba de fapt de anii crizei economice, când producţia de carte oscilează între 258 şi 355 de titluri anual, în ultimii ani (între 1936-1940) reuşind să se apropie de, uneori chiar să depăşească uşor cifra medie.

Aria tematică a acestei producţii de carte, deloc neglijabilă sub aspectul cantităţii, se împarte într-un mod specific. Bibliografia elaborată de István Monoki utilizând clasificarea zecimală de atunci conţine 750 de titluri de cărţi în categoria „opere generale" (10,76%), 123 de lucrări de filozofie (1,71%), 1274 de lucrări teologice şi religioase (18,28%), 1584 de lucrări de ştiinţe sociale (22,73%) - în această categorie de specialitate sunt enumerate şi bilanţurile, rapoartele anuale ale instituţiilor financiare, respectiv manualele şcolare pentru ciclul primar -, 148 de lucrări lingvistice (2,12%), 208 lucrări matematice şi de ştiinţe ale naturii (2,99%), 335 de lucrări de medicină (4,18%), 206 lucrări tehnice (2,96%), 426 de lucrări de artă (6,11%), 1754 opere de beletristică (25,17%), 107 lucrări de istorie (1,54%), 112 lucrări de geografie (1,61%), 273 de lucrări biografice (3,92%). Dintre cele 1754 de opere incluse în categoria literaturii, 376 sunt volume de poezii, 233 sunt romane, 400 sunt romane scurte şi volume de nuvele, 136 sunt opere de istoria literaturii maghiare şi manualele şcolare maghiare pentru învăţământul secundar.

În ceea ce priveşte producţia de carte, Clujul conduce detaşat (în cele 86 de tipografii ale sale apar în total 3487 de titluri, aproape 50% din producţia totală). Urmează pe rând: Oradea (în 31 de tipografii, 582 de titluri), Timişoara (în 64 de tipografii, 426 de titluri), Arad (în 39 de tipografii, 354 de titluri), Târgu-Mureş (în 32 de tipografii, 221 de titluri), Satu Mare (în 23 de tipografii, 208 titluri), în timp ce cu o producţie de carte relativ modestă, dar care s-a păstrat continuă în tot acest timp, sunt prezente pe piaţa editorială şi Odorheiu Secuiesc, Lugoj, Turda, Bucureşti, Târnăveni, Deva, Sfântu Gheorghe, Baia Mare, Zalău, Sibiu, Miercurea Ciuc, Târgu Secuiesc, Aiud, Carei, în total cu alte 494 de lucrări.
În esenţă, nu editurile au fost cele care au determinat editarea cărţilor maghiare din România în perioada interbelică, ci tipografiile. La Cluj, alături de Tipografia Minerva S.A. (doar ea singură publică 1563 de titluri), tipografiile Corvin, Fraternitas, Gloria, Grafica, Lapkiadó, Pallas, Szent Bonaventúra (în total cu 804 titluri), la Oradea Tipografia Kálvin, Tipografia Sonnenfeld şi Tipografia Szent László (cu 383 de titluri), la Arad tipografia Vasárnap (cu 111 titluri), la Braşov Întreprinderea tipografică a ziarului Brassói Lapok (cu 98 de titluri), la Timişoara Tipografia Minerva (cu 137 de opere), la Turda tipografia lui József Füsy (cu 117 titluri) au contribuit într-o măsură semnificativă la producţia editorială.
Bisericile, respectiv organizaţiile, asociaţiile de tineret aflate sub egida lor au desfăşurat şi ele activitate editorială; în colecţiile acestora (Családi Tűzhely Mellett [În căminul familiei], Élő Könyvek [Cărţi vii], Erdélyi Könyvtár [Biblioteca ardeleană], Kis Emberek Könyvtára [Biblioteca oamenilor mici], Ifjú Erdély Könyvei [Cărţile Ardealului tânăr], Református Könyvtár [Biblioteca reformată], Ünnepnapok [Zile de sărbătoare], Zsoltároskerti Füzetek [Caiete din Grădina Psalmilor]) a fost publicată adesea, alături de lucrările de educaţie religioasă, şi beletristică clasică sau contemporană.

Produsele specifice puse pe piaţă de întreprinzătorii din domeniul editării de cărţi ai epocii au fost romanele de duzină şi romanele poliţiste. Astfel au văzut lumina tiparului peste 100 de volume ale caietelor Buffalo Bill, 57 de volume ale caietelor Nick Carter, 43 de volume ale colecţiei Sherlock Holmes; numărul operelor independente apărute în alte colecţii (Detektívregények [Romane poliţiste], Kaviár Erotikus Könyvtár [Biblioteca erotică Kaviár], Mister Hercules, Pán Könyvtár [Biblioteca Pán], Polónyi Regénytár [Colecţia de romane Polónyi]) depăşeşte cifra 100.

Însă nu aceste publicaţii au fost cele care au definit durabil aspectul vieţii intelectuale maghiare din România, ci câteva iniţiative editoriale care, deşi într-un cadru modest sub aspectul cifrelor, s-au remarcat în perioada interbelică prin publicarea unor creaţii perene. Această calitate o deţineau societăţile Erdélyi Könyvbarátok Társasága [Societatea Bibliofililor Ardeleni], înfiinţată în 1925 la Târgu-Mureş. şi mult mai longeviva societate Erdélyi Szépmíves Céh [Breasla Beletristică Transilvană], care până în anul 1944 a publicat în total 163 de opere, în marea lor parte valori rezistente în timp - chiar şi în aprecierea noastră de azi. În fruntea ei a stat direcţiunea, conducătorul biroului din Cluj fiind László Kovács, iar publicaţiile au fost realizate cu o grijă deosebită la Tipografia Minerva S.A. Nemulţumirea vizavi de conducere a condus la înfiinţarea în 1933 a organizaţiei Erdélyi Magyar Írói Rend [Ordinul Scriitorilor Maghiari din Ardeal], publicarea din cadrul acesteia realizându-se parţial în colaborare cu Editura Nyugat din Budapesta, însă operele au apărut de fapt în ediţia proprie a autorilor, fiind vorba despre un total de 6 opere până în 1936. O împotrivire similară a dus la înfiinţarea în anul 1939 a societăţii Erdélyi Enciklopédia [Enciclopedia Ardeleană], ale cărei publicaţii au cuprins - ca urmare a orientării spre o literatură a realităţii a noii generaţii - şi lucrări de sociografie, colecţii de publicistică.
Societatea Muzeului Ardelean a fost forul vieţii ştiinţifice maghiare din România într-o perioadă în care - potrivit constatării formulate de Bálint Csűry - omul de ştiinţă trebuia să fie „propriul său mecena". Alături de Erdélyi Múzeum [Muzeul ardelean], revista editată de societate, un rol important a jucat în raport cu ~ şi colecţia sa intitulată Erdélyi Tudományos Füzetek [Caiete ardelene pentru ştiinţă], în cadrul cărora, în perioada 1926-1945, au fost publicate fără întrerupere 208 lucrări ştiinţifice în total, în majoritate din aria tematică a ştiinţelor socioumane (istoria literaturii, istoria artei, istorie, istoria culturii, lingvistică, bibliografie). Chiar dacă sporadic dar au publicat lucrări ştiinţifice şi asociaţiile ştiinţifice constituite pe bază confesională (Erdélyi Katolikus Akadémia [Academia Catolică Ardeleană], Károli Gáspár Irodalmi Társaság [Societatea Literară Károli Gáspár], Unitárius Irodalmi Társaság [Societatea Literară Unitariană]), majoritatea au abordat subiecte din domeniul ştiinţelor teologice. Cu excepţia specialiştilor din domeniul ştiinţelor socioumane, doar medicii au mai reuşit să-şi organizeze propria întreprindere editorială: timp de circa o jumătate de deceniu, revista Erdélyi Orvosi Lap [Revista medicală ardeleană] a publicat regulat în ediţii speciale studiile de seamă din domeniul medicinii, farmaceuticii şi chimiei farmaceutice (în total, 68 de caiete). După încetarea activităţii acesteia (1925), Departamentul de specialitate pentru medicină din cadrul Societăţii Muzeului Ardelean a încercat să le asigure în continuare publicitate, însă acesta, împreună cu Departamentul de specialitate pentru ştiinţe juridice şi sociale, respectiv cu Departamentul de specialitate pentru ştiinţele naturii n-au reuşit să publice decât 8 lucrări până la sfârşitul anilor 1930.

O întreprindere editorială unică în domeniul istoriei literaturii este colecţia intitulată Erdélyi Ritkaságok [Rarităţi ardelene], redactată de Elemér Jancsó şi editată de Minerva S.A., care a publicat între anii 1939-1945 operele inedite sau uitate a 13 memorialişti ardeleni, unele dintre ele - având în vedere interesul manifestat - chiar şi în două ediţii.

Au mai existat întreprinderi care au venit în întâmpinarea interesului manifestat de public faţă de beletristică şi ştiinţe: colecţia Hasznos Könyvtár [Biblioteca utilă] (cu 25 de opere în total), editată între anii 1935-1939 la Braşov, şi Magyar Nép Könyvtára [Biblioteca poporului maghiar], editată de Minerva S.A., în cadrul căreia, între anii 1924-1940, au văzut lumina tiparului în total 63 de opere, la preţ de cost, în formă de caiete, obiectivul formulat fiind acela de a deveni baza spirituală a unei mişcări de susţinere a bibliotecilor populare, ce se dorea a fi promotorul mişcării cititorilor de la sate. Aceste colecţii au cuprins deopotrivă beletristică (operele scriitorilor - îndeosebi ale prozatorilor - clasici maghiari) şi într-o mare proporţie caiete ce ofereau cunoştinţe practice, cititorii având posibilitatea de a se informa mai pe larg - la nivel de popularizare - despre anumite probleme, domenii ale agriculturii, apiculturii, cultivării pământului, cultivării plantelor şi creşterii animalelor mici, pomiculturii, igienei publice. Curiozitatea agricultorilor a fost satisfăcută de asociaţia Erdélyi Gazdasági Egyesület [Asociaţia Ardeleană pentru Economie], ale cărei publicaţii au văzut lumina tiparului redactate în mai multe colecţii (între 1926-1939, în total 72 de lucrări independente).

Şi în rândul mişcării muncitoreşti au existat iniţiative independente ce urmăreau înfiinţarea unor întreprinderi editoriale. Acestea au fost persecutate de cenzură şi urmărite de poliţie, dar chiar şi aşa prezenţa lor a îmbogăţit paleta de culori a editării de carte. Dintre aceste publicaţii amintim Proletárok Könyvtára [Biblioteca proletarilor] (1933-1934), Mai Modern Könyvtár [Biblioteca modernă de azi], Új Transilvania [Noua Transilvania] (ambele în 1937), respectiv Munkás Athenaeum [Ateneul muncitoresc] (1939), în care au fost publicate operele autorilor Lajos Jordáky, Béla Józsa, István Nagy.

Odată cu Dictatul de la Viena din 1940, prin ruperea în două a Transilvaniei, editarea de carte maghiară din România s-a confruntat cu o nouă situaţie. Drept urmare, editarea de cărţi din nordul Transilvaniei - care şi în perioada anterioară a oferit o partea semnificativă a producţiei de carte maghiară din România - intră în sfera de atracţie a Budapestei, iar o parte dintre autorii ardeleni apelează şi ei mai degrabă la editurile din capitală. În pofida acestui fapt, continuă să funcţioneze câteva dintre întreprinderile editoriale anterioare, cum ar fi, spre exemplu, publicaţiile ESZC [Breasla beletristicii ardelene], ETF [Caiete ardelene pentru ştiinţă], Magyar Nép Könyvtára [Biblioteca poporului maghiar], EMGE [Asociaţia Ardeleană Maghiară pentru Economie]; au luat fiinţă chiar şi unele noi, mai ales ca urmare a întemeierii sistemului instituţiilor ştiinţifice (universitatea maghiară din Cluj, Institutul Ardelean pentru Ştiinţe). Ar fi însă forţat să desprindem editarea de carte maghiară desfăşurată aici în perioada 1940-1944 de întregul vieţii spirituale maghiare de atunci.

Editarea de carte maghiară din regiunea de sud a Transilvaniei este obligată însă să-şi urmeze independent drumul şi în anii ce au urmat după Dictatul de la Viena, chiar dacă producţia de carte maghiară din România acestor patru ani, ca de altfel întreaga viaţă spirituală, a resimţit povara apăsătoare a măsurilor de constrângere administrative impuse de regimurile de dreapta şi nu a fost prielnică nici atmosfera publică deosebit de încordată, din pricina căreia mulţi au şi părăsit ţara. Producţia de carte maghiară de aici a fost mai modestă şi înainte de 1940: doar 25% dintre cărţile publicate între 1919-1940 au fost editate aici, dar chiar şi aşa au apărut 1798 de titluri în 38 de oraşe şi comune. După toamna anului 1940 apar 191 de titluri în tipografiile a 11 oraşe (Aiud 76, Timişoara 53, Arad 19, Lugoj 14, Braşov şi Alba Iulia câte 5, Turda şi Petroşani câte 2, Deva şi Chişineu-Criş câte un titlu).

În condiţiile impuse de cenzura din timpul războiului, împărţirea pe genuri şi tematici din această perioadă are un aspect specific. Cele mai numeroase sunt lucrările religioase (51, adică 26,7%), urmate de lucrările ştiinţifice şi de popularizare a ştiinţelor (35, adică 18,3%) şi calendare (35, adică 18,3%), în timp ce beletristica este reprezentată în total de 37 de opere (19,4%, dintre care 30 de volume prezintă proză contemporană şi clasică, colecţii de basme populare, iar 7 este numărul volumelor de poezii). Au mai fost publicate 18 manuale şcolare (9,4%), 9 rapoarte anuale (4,7%) şi 6 altfel de lucrări (0,3%).

În 1943, Asociaţia Kölcsey din Arad lansează colecţia devenită cunoscută sub numele de fecskés könyvek [Cărţi cu rândunele] (reuşind să scoată 5 opere până în vara anului 1944), în timp ce revista Magyar Kisebbség [Minoritatea maghiară] a publicat colecţia intitulată Délerdélyi és Bánsági Tudományos Füzetek [Caiete ştiinţifice din Ardealul de Sud şi Banat] (până la interzicerea ei, 12 lucrări în total); EMGE [Asociaţia Ardeleană Maghiară pentru Economie] a publicat în total 7 lucrări din domeniul producţiei de cereale, al creşterii animalelor, horticulturii şi viticulturii, în perioada 1941-1942 au apărut cele 6 caiete ale Bibliotecii cooperatiste, editate de Cooperativa Hangya, Caietele Departamentului de Seniori al IKE [Asociaţia Tineretului Creştin] editate de biserica reformată, în cadrul cărora au fost publicate în total zece lucrări teologice şi de educaţie religioasă.

Bibliografie selectivă

György Lajos: Az erdélyi magyar irodalom bibliográfiája. 1919-1924. Kv. 1925. - uő: Az erdélyi magyar irodalom bibliográfiája. 1925. év. Kv. 1926. ETF. 7. - Ferenczi Miklós: Az erdélyi magyar irodalom bibliográfiája. 1926. Kv. 1928. ETF. 14. - uő: Az erdélyi magyar irodalom bibliográfiája. 1927. Kv. 1929. ETF. 18. - uő: Az erdélyi magyar irodalom bibliográfiája. 19828. év. Pótlásokkal az 1919-1928. évekről. Kv. 1929. ETF. 21. - uő: Az erdélyi magyar irodalom bibliográfiája. 1929. év. Kv. 1931. ETF. 31. - uő: Az erdélyi magyar irodalom bibliográfiája. 1930. év. Kv. 1931. ETF. 38. - uő: Az erdélyi magyar irodalom bibliográfiája. 1931. év. Kv. 1932. ETF. 52. - uő: Az erdélyi magyar irodalom bibliográfiája. 1932. év. Kv. 1933. ETF. 64. - Jancsó Elemér: Az erdélyi magyar könyv tizenöt esztendeje. Kalangya, 1933. 572-576. - Valentiny Antal: Az erdélyi magyar irodalom bibliográfiája. 1933. év. Kv. 1934. ETF. 70. - uő: Az erdélyi magyar irodalom bibliográfiája. 1934. év. Kv. 1935. ETF. 79. - I. Szemlér Ferenc: Magyar könyv a román könyvhéten. Erdélyi helikon, 1935. 457-458. - Valentiny Antal: Románia magyar irodalmának bibliográfiája. 1935. év. Kv. 1936. ETF. 89. - uő: Románia magyar irodalmának bibliográfiája. 1936. év. Kv. 1937. ETF. 95. - uő: Románia magyar irodalmának bibliográfiája. 1937. év. Kv. 1938. ETF. 102. - Szabó Lajos: A romániai magyar könyvkiadás utolsó 18 éve. Erdélyi Figyelő, 1938/3-4. - Valentiny Antal: Románia magyar irodalmának bibliográfiája. 1938. év. Kv. 1939. ETF. 112. uő: Románia magyar irodalmának bibliográfiája. 1939. év. Kv. 1940. ETF. 122. - Fitz József: A könyv sorsa Erdélyben. Erdély, 1940. 179-188. - Parádi Jenő: A húszesztendős kolozsvári Minerva. Láthatár, 1940. 168-171. - Vita Zsigmond: Románia magyar irodalmának bibliográfiája 1940-ben és 1941-ben. Kv. 1942. ETF 154. - uő: Románia magyar irodalmának bibliográfiája 1942-ben. Kv. 1944. ETF 178.- Kovács László: Két millió könyv. Erdélyi Helikon, 1944. 315-316. [Az ESZC könyvkiadásáról] - Magyar könyvészet 1921-1944. Magyarországon nyomtatott könyvek szakosított jegyzéke. I-VII. Szerk. Kertész gyula. Bp. 1992. - Monoki István: Magyar könyvtermelés Romániában ( 1919-1940). I. Könyvek és egyéb nyomtatványok. Bp. - Kv. 1997. Dávid Gyula előszavával. - A könyv és a könyvtár a magyar társadalom életében. Összeáll. Kovács Máté. I. Az államalapítástól 1849-ig., II. 1849-től 1945-ig. Bp. 1970. - Krizsó Kálmán: Az erdélyi könyvnyomdászat története a kezdetektől 1948-ig. Kézirat.