Salamon Anikó (Reci, 2 iulie 1945 – Cluj – Reci, 1 iulie 1981)

Publicare: 2010-11-29
Autor: KESZEG Vilmos

Descrierea articolului



Salamon Anikó s-a născut la Reci (Covasna), în anul 1945. Şi-a dat bacalaureatul la Sfântu-Gheorghe. În intervalul 1969-1973, când în România s-a sistat învăţământul etnografic, şi-a luat diploma - fiind poate singura din generaţia ei - de etnograf la Universitatea de Ştiinţe Eötvös Lóránd din Budapesta. După întoarcerea ei în ţară, Nagy Olga s-a retras din Institutul de Folclor al Academiei Române cu intenţia de a-i ceda postul astfel eliberat lui Salamon Anikó. Oficialităţile au zădărnicit însă acest schimb. În 1975, a fost angajată la filiala din Cluj a editurii „Kriterion", ocupându-se de publicaţiile cu caracter etnografic ale editurii, redactând şi seria de istorie culturii „Téka". S-a sinucis în 1981, fiind înmormântată în satul ei natal.


După terminarea studiilor, a jucat un rol important în modificarea aparatului conceptual şi în reforma metodologiei etnografiei maghiare din România, precum şi în cercetarea interpretativă a culturii. Între anii 1970-1980, a luat parte la activitatea cercului de etnografie socială al revistei Korunk. În recenziile despre publicaţiile de etnografie, sublinia mai ales referirile la formele şi funcţiile culturii populare vii (Salamon A. 1974). Ca redactor al editurii, a elaborat sistemul de perspective ale cercetării etnografice maghiare din România. A accentuat importanţa inventarierii rezultatelor cercetărilor anterioare, necesitatea extinderii cercetărilor asupra tuturor regiunilor (monografii regionale), iar concomitent cu acestea, cerea elaborarea unor monografii despre personalităţi şi sate, alcătuite în aşa fel, încât să elucideze legăturile strânse care există între cultură şi societate, cultură şi individ. A cerut ca pe lângă publicarea de rezultate faptice să se facă şi prelucrarea temeinică a acestora, insista pe necesitatea publicării de surse (redactare şi critică de text), a traducerii în limba maghiară a rezultatelor cercetărilor etnografice ale celorlalte naţionalităţi (Salamon A. 1982).


În a doua jumătate a anilor 1970 - împreună cu Vasas Samu - a început analiza complexă a riturilor, a sărbătorilor anuale, a evenimentelor cruciale ale vieţii ţinutului Călata. Această monografie a datinilor analizează elementele specifice ale riturilor unor localităţi, schimbarea riturilor sub influenţa timpului, desfăşurarea evenimentelor fiind analizată din punctul de vedere al observatorului-participant (Vasas S. - Salamon A. 1986). Studiile ei, demne de luat ca model, au valorificat principiile structuraliste, funcţionaliste, precum şi pe cele ale teoriilor comunicaţiei şi ale semioticii (Salamon A. 1979, 1981).
A fost între iniţiatorii interpretării şi canonizării autobiografiilor populare. În volumul „ĺgy teltek hónapok, évek..." („Aşa au trecut lunile şi anii...") a publicat cinci memorii populare. Autorii sunt: Dávid Albertné Csobot Borbála, descendenta unei familii secuieşti din Deva, care s-a stabilit în Bucovina; Magyari István Pikó, gospodar din Ozd (Mureş); slujnica bătută de soartă din Târgu-Mureş, Botos Amália; maistrul fierar din Ciumeşti, Czirják Gergely; croitorul din Chendu, Máté Mihály. Introducerea şi încheierea care însoţesc volumul subliniază caracterul personal al acestor memorii, stilul specific al autorilor, abilităţile lor în ale scrisului (Salamon A. 1979).


Opera ei postumă, o culegere de balade, descântece şi rugăciuni ale ceangăilor din Ghimeş: „Gyímesi csángó mondák, ráolvasások, imák" este păstrată în arhivele Universităţii de Ştiinţe Eötvös Lóránd din Budapesta. Culegerea reprezintă un model demn de luat în seamă pentru cercetarea Ghimeşului, dar şi din punctul de vedere mai larg al cercetărilor asupra credinţelor arhaice sau a conştiinţei religioase. Cercetarea propriu-zisă s-a desfăşurat între anii 1971-1973 şi s-a extins asupra credinţelor populare din balade, asupra formelor de magie, a textelor magico-rituale, asupra acelor straturi ale culturii care au primit o analiză finală prin lucrările lui Dömötör Tekla, Pócs Éva, Erdélyi Zsuzsanna şi Nagy Ilona. Culegerea cuprinde 22 de balade origine, 4 istorice, 100 de credinţe, 36 de legende, 18 descântece, 8 texte referitoare la cinstirea Lunii, a Soarelui şi a curcubeului, 28 de rugăciuni arhaice. „Cartea este o excelentă ilustrare a credinţelor, a modului de gândire şi a cunoştinţelor ceangăilor. De asemenea, aruncă o rază de lumină şi asupra poeziei populare secuieşti din perioada oralităţii" - arată fosta ei profesoară, Dömötör Tekla, care semnează Introducerea. Materialul volumului a fost pregătit pentru tipar de Mohay Tamás.


Din textele sale rămase după moarte, Dávid Gyula a publicat fragmente (Salamon A. 1981a, 1982). După moartea ei, articolul în memoria ei a fost publicat de Nagy Olga.


Cel mai importante opere ale sale:
SALAMON Anikó: A népi kultúra szerepe az értelmiségi tudat formálásában. In: TÓTH Sándor (összeáll.): Látóhatár. Tizenöt tanulmány. Dacia Könyvkiadó, Kolozsvár. 1973. 148-154.
SALAMON Anikó: Háromszéki népballadák. Utunk. XXIX. (1974) 17. 4.
SALAMON Anikó: Egy büntető rítus jelentései. TETT. (1979) 3. 23-25.
SALAMON Anikó: Így teltek hónapok, évek. Öt életrajz. A szövegeket válogatta és gondozta, az előszót és a jegyzeteket írta SALAMON Anikó. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest. 1979.
SALAMON Anikó: Életbe játszott hagyomány. Egy rítus jelhasználata. Korunk XL. (1981) 1. 21-27.
SALAMON Anikó: Szokás, ünnep, rítus. Utunk (1981) 31.
SALAMON Anikó: Egy teljesebb néprajzi körkép igényével. A Hét XIII. (1982) 29. 9-10.
VASAS Samu - SALAMON Anikó: Kalotaszegi ünnepek. Gondolat Kiadó, Budapest. 1986.



Bibliografie selectivă



NAGY Olga: „...Ha nem tartozik a harcosok közé...". A Hét 1981. XII. (1981) 28. 3.
SOMBORI Sándor: A föl-földobott kő. (levélregény S. A. -ról.) Sepiszentgyörgy, 1987.