trimite prin


Viaţa culturală maghiară a oraşului Odorheiu Secuiesc între anii 1918–1944
Publicare:  2010-11-26
Ultima actualizare:  2010-12-29
Autor:  HERMANN Gusztáv, P. BUZOGÁNY Árpád

Între cele două războaie mondiale, în Odorheiu Secuiesc s-au format şi îmbogăţit numeroase cariere de valoare ştiinţifică. Rezső F. Haáz a obţinut rezultate semnificative în cercetarea materialului etnografic al zonei. János Bányai a devenit cunoscut şi în literatura internaţională geologică de specialitate, prin cercetările sale concentrate pe resursele minerale ale Secuimii. Profesorul de colegiu Lajos Lévai, care şi-a încercat talentul şi în beletristică, s-a distins prin studiile sale demografice, de istoriografie locală şi istorie culturală, precum şi prin piese de teatru care evocă momente din trecutul secuimii. Ca urmare a cercetărilor sale în domeniul biologiei, directorul de liceu Lajos Boga a fost invitat să predea la Universitatea Francisc Iosif I, reîntoarsă la Cluj după 1940. Profesorul de colegiu, Béla Tóth din Debrecen, a scris în cei patru ani ai şederii sale aici primul studiu cuprinzător despre poezia lui László Tompa. La întrunirile Asociaţiei Femeilor, la „seratele pe bănuţi" ale Cercului Cetăţenesc de Autoperfecţionare, în cadrul Liceului Liber al oraşului, apoi între 1940-1944 în Asociaţia de Flăcăi „Kolping", la Facultatea Muncitorească şi la Şcoala Superioară Populară organizată în cadrul Asociaţiei Tinerilor Creştini (IKE) se ţineau conferinţe de o mare popularitate de către cei amintiţi mai sus, precum şi de către personalităţi precum Lajos Biró (despre Petőfi), Sándor Csefó (despre Einstein), Lajos Kolumbán (despre cântecul popular maghiar), Dénes Jaklovszky (despre Rembrandt), Károly Bakóczi (despre poezia lui Eminescu).


Cele mai însemnate evenimente ale vieţii literare locale au fost seratele de autor ale lui Sándor Tomcsa. În anii '30-'40, autorul schiţelor ingenioase a colorat conferinţele sale de mare succes cu propriile caricaturi, parodiind deformarea vieţii sociale şi publice cu critici satirice. În rândul evenimentelor importante trebuie amintite seratele literare ale lui Elek Benedek şi ale „fiilor săi", „scriitorii secui" János Bartalis, József Nyírő, Áron Tamási. A vizitat oraşul şi grupul de scriitori din jurul revistei Pásztortűz în frunte cu Sándor Reményik, mai târziu Zsigmond Móricz, iar între 1941-1944, cu ocazia Zilelor Cărţii, Géza Féja, László Németh şi Lőrinc Szabó. Scriitorii care vizitau Odorheiul Secuiesc au fost găzduiţi, de obicei, de către medicul primar dr. Elek Bakk, în a cărui casă s-a format un adevărat salon literar.


În viaţa spirituală a oraşului şi-au făcut simţită prezenţa László Tompa şi doi profesori poeţi, Gerő Finta şi Áron Fülöp, adepţii diferitelor discipline ştiinţifice ca Ferenc Szlávik, Ferenc Dobos, Árpád Embery, traducătorii literari Károly Bakóczy şi Dénes Jaklovszky, precum şi doi savanţi ai filologiei clasice, Lajos Biró, directorul Liceului Catolic, şi traducătorul comentariilor lui Calvin, András Szabó. Rezső F. Haáz, András Szabó şi Lajos Lévai au fost profesori renumiţi ai Colegiului Reformat.


Din literatura maghiară transilvăneană de după 1918, putem aminti numele lui Elek Benedek, Lajos Áprily, Áron Tamási, Ferenc Szemlér junior şi al cercetătorului dansului şi al portului popular, Sándor Haáz, elevi de renume ai şcolilor din acest oraş.


După Primul Război Mondial s-a dezvoltat o variată viaţă teatrală amatoare: între 1911-1938, în cadrul Asociaţiei Corale Secuiască au fost puse în scenă 21 de operete, iar Asociaţia Filarmonică, Sindicatul Pielarilor, Asociaţia Sportivă Harghita şi Societatea Cetăţenească de Autoperfecţionare au organizat spectacole muzicale cu un succes atât de mare, încât criticul revistei Ellenzék se aştepta la crearea operetei maghiare transilvănene de către autorii din Odorheiu Secuiesc. Profesorii şi elevii iubitori de artă ai colegiului şi gimnaziului, chiar cei ai Liceului Şt. O. Iosif, s-au angajat, de asemenea, să pună în scenă piese în proză (de exemplu piesele de teatru ale lui Károly Kisfaludy, Mór Jókai, Ferenc Herczeg, Kálmán Csathó, Ferenc Molnár, I. L. Caragiale, Zsigmond Móricz, Lajos Zilahy, Oscar Wilde). Un alt eveniment de seamă a fost premiera operei populare secuieşti Júlia szép leány [Iulia, fată frumoasă], precum şi a nuvelei Jézusfaragó ember [Cioplitorul de Dumnezeu] de József Nyírő, la a 70-a aniversare a Asociaţiei Corale Secuieşti.


La invitaţia Asociaţiei Corale Secuieşti au susţinut concerte interpreţi profesionişti precum: Rezső Zsizsmann, Károly Haják, Imre Palló, Szasa Gorodinszki, Károly Rezik şi Piroska Hevesi. În anul 1922, în interpretarea pianistei Mária Dömény, răsună la Odorheiu Secuiesc primele opere ale lui Bartók, iar în 1937 adaptările folclorice ale lui Zoltán Kodály. Mai târziu, Ede Zathureczky, respectiv doi interpreţi născuţi în Odorheiu Secuiesc, Gábor Jodál şi Ferenc Balogh, susţin concerte de mare succes, toţi trei având în repertoriu şi opere de Bartók.


Evenimente comemorative: în 1959 a fost aşezată placa comemorativă în memoria lui Elek Benedek (în 1990 i-a fost ridicată şi o statuie) în faţa Institutului Pedagogic de Fete, iar în 1993, în memoria lui Áron Tamási, în vecinătatea fostei sale şcoli (plăcile şi statuile au fost sculptate de János Szabó). În curtea vechii clădiri a colegiului, obeliscul ridicat în memoria lui Gergely Baczkamadarasi Kis, care începând din anul 2005 are şi o statuie într-o firidă a acestei clădiri. În anul 1995 a fost ridicat un monument în memoria episcopului Áron Márton (bust realizat de László Hunyadi), dintre cei născuţi în oraş au fost distinşi cu plăci comemorative: György Csanády (în 2004), Sándor Tomcsa (acesta din urmă a fost comemorat în 1997 şi cu o statuie, creaţia lui József Székely), biologul Rezső Soó din Bereni (în 2003). Dávid Baróti Szabó a fost de asemenea comemorat cu o statuie (sculptată de József Székely în 2005), precum şi László Tompa (Walter Levente Zavaczki, 2006). János Szabó a reconstruit „Secuiul de fier", ridicat în centrul oraşului în timpul Primului Război Mondial (inaugurat din nou în 2000). Lângă biserica franciscană stă statuia ridicată în memoria celor persecutaţi politic în timpul epocii comuniste.


Bibliografie selectivă
Gönczi Lajos: A székelyudvarhelyi Ref. Kollégium múltja és jelene. Székelyudvarhely 1888. - Vajda Emil: A székelyudvarhelyi m. kir főreáliskola története. Uo. 1893. - Boros Fortunát: A ferencrendiek Székelyudvarhelyen. Székely Közélet 1926/46. - Bányai János: Székelyudvarhely, a székelyek anyavárosa. Székelyudvarhely 1933. - Haáz F. Rezső: A kollégium néprajzi gyűjteménye. Ifjú Erdély 1935/8. - Lévai Lajos (szerk.): A Székely Dalegylet emlékkönyve. Székelyudvarhely 1938. - Biró Lajos: Udvarhely megye jelesei az irodalomban. Uo. é. n. [1939]. - Gellért Géza: A székelyudvarhelyi könyvtár. Könyvtári Szemle 1968/4. - Bogdán László: Közművelődési könyvtár Udvarhelyen. Művelődés 1975/12; uő (szerk.): Emlékkönyv a Székely Dalegylet fennállásának 125. évfordulójára. - Jakó Zsigmond: A székelyudvarhelyi Tudományos Könyvtár története. In: Jakó Zsigmond: Írás, könyv, értelmiség. Buk. 1976. 219-251. - Ferenczi Géza: A Székelyudvarhelyi Múzeum története. Korunk 1984/9. - Vofkori László: Székelyudvarhely. Székelyudvarhely 1991. - Albert Dávid: 400 éves a székelyudvarhelyi Tamási Áron Gimnázium. Uo. 1993. - Derzsy András: A székelyudvarhelyi Szent Miklós plébániatemplom 200 éves története. 1993. Kézirat. - Hermann Gusztáv: Székelyudvarhely művelődéstörténete. Buk. 1993. - Roth Edit: Százéves az Állami Kő- és Agyagipari Szakiskola. Székelyudvarhely 1993. - Zepeczaner Jenő: Székelyudvarhely. Haáz Rezső Múzeum. Uo. 1994. - Orbán Balázs szoboravatás. 1995. febr. 4. Uo. 1995. - M. Hubbes Éva: Székely¬udvarhely nyomdái és kiadványaik. Uo. 1998. - Vofkori György: Székelyudvarhely. Várostörténet képekben. 2. kiad. Kv. 1998. - Tárkányi János (szerk.): Venyige Együttes. 1977-1997. Uo. 1998. - Péter Attila: A székelyudvarhelyi Tamási Áron Gimnázium egykori tanárainak sírjai. 1804-1998. Uo. 1999. - Fülöp Dénes - Osváth Pál: Vasszékely. Mítosz és valóság. Uo. 2001. - Veres Péter: A Haáz Rezső Múzeum Képtára. Uo. 2001 = Múzeumi füzetek. - Szabó-Máthé Ildikó (szerk.): A székelyudvarhelyi pedagógusképzés 75 éve. 1927-2002. Székelyudvarhely 2002. - Haáz Rezső Múzeum. Uo. 2005. - A székelyudvar¬helyi Emlékezés Parkja. Fábián Gyula szövegével, uo. 2006. - Kovács Árpád: A székelyudvarhelyi ferences templom. Uo. 2007. - Novák Károly István: Az emlékező Udvarhely. Uo. 2007.