trimite prin


Seres András (Crizbav, 23 martie 1935 – 25 noiembrie 1992, Arcuş)
Publicare:  2010-11-16
Ultima actualizare:  2010-12-17
Autor:  KESZEG Vilmos

Etnograf autodidact. Şcoala a urmat-o în satul natal, apoi a învăţat la şcolile profesionale de economie de la Târgu Secuiesc şi Sfântu Gheorghe, a absolvit liceul la Braşov. După încheierea studiilor a lucrat în gospodăria părinţilor săi, la fabrica de cafea de cicoare din Braşov, în minele de cărbune din Valea Jiului şi ca zootehnician la fermele din apropierea satului natal.


La începutul carierei sale de etnograf a publicat rezultatele săpăturilor arheologice efectuate în preajma satului natal. Faptul că a ajuns la Centrul de Îndrumare a Creaţiei Populare şi Mişcării Artistice de Masă Covasna (1971) a constituit o cotitură a vieţii sale. Din acel moment a mers pe teren în mod regulat, a cules date, a scris articole şi cărţi, a organizat manifestări şi expoziţii şi a coordonat activitatea artiştilor populari. Satul natal şi împrejurimile lui, Ţara Bârsei au fost tot timpul în centrul atenţiei sale. Atribuţiile profesionale prevăzute în fişa postului includeau însă şi vizitarea aşezărilor din Trei Scaune, Bazinul Baraolt, zona Făgăraşului şi ale ceangăilor din Ghimeş şi Moldova. În anii 1960-1980 s-a dedicat activităţii de a învia în mod regulat memoria elementelor culturii tradiţionale în ziare şi reviste culturale (Falvak Dolgozó Népe, Megyei Tükör, Művelődés, Korunk). Din acest material amplu reţinem prezentarea meseriilor, a meşteşugurilor şi a proceselor de lucru (capturarea albinelor sălbatice, exploatarea pădurilor, morăritul, vălcuirea, presarea uleiului cu bătătorul, măcinatul meiului, transportul cu căruţe în Şapte Sate, transportul apei minerale în Bazinul Baraolt, industria Baraoltului, industria olăritului în Băţanii Mari, arderea varului, fabricarea ciuberelor din Harale, bâlciul din Cernatu), a obiectelor decorate, a textilelor (poarta sculptată din Şapte Sate, stâlpii funerari din lemn sculptat, mobilierul ceangăilor din Ţara Bârsei, lăzile sculptate din Bazinul Baraolt, decoraţiile ferestruite din Băţanii Mari, portul popular din Ţara Bârsei, dantelele din Crizbav, broderia cămăşilor în Jimbor, Siculeni şi regiunea Făgăraşului, ţesăturile cu alesătură din Şapte Sate), a obiceiurilor (îngroparea carnavalului în Valea Crişului, nunta în Şapte Sate, Apaţa, Vârghiş, nuntă la ceangăii din Moldova, frângerea gâtului gâştelor, măştile călăreţilor din Cernatu, carnavalul de zi din Belin), a interpretării textelor folclorice (poveşti din Trei Scaune, poveşti ale ceangăilor din Ghimeş şi Moldova, cântece populare din Poian), a elementelor folclorului copiilor, a memorialiştilor, a scriitorilor populari (Sándor Középajtai Veress, András Péter). A publicat poveştile hazlii, snoavele şi anecdotele lui Lajos Budai din Ghelinţa, Zsigmond Józsa din Leţ şi Ignác György din Cernatu într-un volum cu câteva comentarii privitoare la circumstanţele schimbate ale povestirii (Seres 1992). Cele două publicaţii care tratează personajele feminine ale superstiţiilor mitologiei din Trei Scaune (fete sălbatice, femei frumoase, zânele apelor) şi ciclul de mituri şi legende ale ceangăilor moldoveni despre solomonarul care păzeşte sau aduce grindina se caracterizează prin abundenţa datelor (Seres 1981, 1994). În 1991 a ieşit de sub tipar cartea de cântece, volumul de poezii populare conţinând 390 de cântece lumeşti şi religioase ale ceangăilor (Seres 1991).


În anii 1970, Editura Kriterion a publicat pe rând monografiile despre arta populară din diferite zone etnografice ale României. Această iniţiativă l-a inspirat pe András Seres să culeagă şi să ilustreze tipurile, elementele morfologice, tehnica croielii, coaserii şi brodării cămăşilor din Ţara Bârsei. În două publicaţii a prezentat 125+174 şabloane cu motive de broderie (Seres 1972, 1973). În cea de-a doua jumătate a anilor 1970, András Seres a început studierea atelierelor, a meşterilor, a tipurilor de obiecte create şi a motivelor folosite în centrele de artă populară din Secuime. Rezultatul acestor cercetări a fost prezentarea artei ceramice din judeţul Covasna, Hărman, Satu Nou şi Ţinutul Făgăraşului, respectiv a lăzilor sculptate din Bazinul Baraolt.


În anii 1970-1980, datorită regresului tradiţiilor populare din cauza schimbării stilului de viaţă şi a mentalităţii, s-a format o mişcare amplă care îi încuraja pe artiştii naivi şi pe artiştii populari în vederea cultivării tradiţiilor. În această mişcare orientată spre crearea „folclorului organizat" au avut un rol predominante pozitiv Dezső Bandi, Zoltán Banner, János Kardalus şi Olga Nagy. Relaţiile lui András Seres cu artiştii populari, coordonarea activităţii acestora şi popularizarea creaţiilor lor a constituit baza pentru monografiile şi portretele despre artiştii naivi (cioplitorul András Bálint, olarul Lajos Becze, pictoriţa Ilona Fekécs, cioplitorul István Kozma). În cărţile sale a încurajat folosirea creativă a tradiţiilor artei decorative (Seres 1973, 1974, 1977, 1982).


Capodopera lui András Seres o constituie monografia folclorică a localităţilor Ţării Bârsei (Seres 1984). În anii 1960-1970, Seres a extins culegerea datelor asupra a 13 localităţi (Baciu, Turcheş, Cernatu, Satu Lung, Tărlungeni, Zizin, Purcăreni, Budila, Teliu

 

Opere principale:


SERES András: Népi hímzéseink. I. Barcasági csángó leányingek hímzésmintái. Népi Alkotások és a Művészeti Tömegmozgalom Kovászna Megyei Irányító Központja, Sepsiszentgyörgy-Csíkszereda, 1972.
SERES András: Népi hímzéseink. II. Barcasági csángó férfiingek, menyecskeingek, öregasszonyingek és díszkendők hímzésmintái. Népi Alkotások és a Művészeti Tömegmozgalom Kovászna Megyei Irányító Központja, Sepsiszentgyörgy-Csíkszereda, 1973.
SERES András: Meşteri populari. Florile lui Bálint András - Népi mesterek. Bálint András virágai. Centrul Judeţean de Îndrumare a Creaţiei Populare şi a Mişcării Artistice de Masă Covasna - Népi Alkotások és a Művészeti Tömegmozgalom Kovászna Megyei Irányító Központja, Sf. Gheorghe-Sepsiszentgyörgy.
SERES András: Kovászna megye régi fazekas központjai. In: SZÉKELY Zoltán - GAZDA Klára - KOVÁCS Sándor - KOZÁK Albert (szerk.): Aluta VI-VII. Studii şi comunicări - Tanulmányok és közlemények. Sepsiszentgyörgyi Múzeum. Sepsiszentgyörgy, 1974-1975. 267-305.
SERES András: Az ifjúság téli mulatsága Bodza, Barcaság, Erdővidéken, valamint a Nagyküküllő, Nyikó és Homoród mentén. In: SZÉKELY Zoltán - GAZDA Klára - KOVÁCS Sándor - KOZÁK Albert - ZÁGONI Jenő (szerk.): Aluta VIII-IX. Studii şi comunicări - Tanulmányok és közlemények. Sepsiszentgyörgyi Múzeum. Sepsiszentgyörgy, 1976-1977. 329-342.
SERES András: Hétfalusi „csángó bútor". In: KÓS Károly (szerk.): Népismereti Dolgozatok 1976. Kriterion Könyvkiadó. Bukarest, 1976. 103-112.
SERES András: A fogarasföldi népi fazekasságról. In: KÓS Károly - FARAGÓ József (szerk.): Népismereti Dolgozatok 1980. Kriterion Könyvkiadó. Bukarest, 1980. 92-99.
SERES András: Erdők, vizek csodás lényei Háromszéken és a környező vidékeken. In: KÓS Károly - FARAGÓ József (szerk.): Népismereti Dolgozatok 1981. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1981. 185-196.
SERES András: A naiv művészet mesterei. Kovászna Megyei Szocialista Művelődési és Nevelési Bizottság. Sepsiszentgyörgy, 1982
SERES András: Barcasági magyar népköltészet és népszokások. Sajtó alá rendezte Keszeg Vilmos. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1984.
SERES András: Csángómagyar daloskönyv. Moldva 1972-1988. A dallamokat lejegyzete SZABÓ Csaba. Héttorony Könyvkiadó, Budapest, 1991.
SERES András: Kicsi Péter, nagy Péter. Tréfás mesék, adomák és anekdoták. Dacia Könyvkiadó, Kolozsvár, 1992
SERES András: Szemtanúk vallomásai az 1848-49-es szabadságharcról. Sepsiszentgyörgy, 1992.
SERES András: Moldvai csángó garabonciások. In: KÓS Károly - FARAGÓ József (szerk.): Népismereti Dolgozatok 1994. Kriterion Könyvkiadó. Bukarest, 1994. 319-332., Satu Nou, Crizbav, Apaţa şi Ormeniş), salvând tradiţii folclorice ieşite din uz, care trăiau doar în amintirea locuitorilor, şi a înregistrat modalităţile de transformare a culturii tradiţionale. Culegerea conţine mai ales poveşti hazlii, balade populare de stil nou, cântece populare, proverbe şi diferite poezii scrise, precum şi descrierea jocurilor tradiţionale, tradiţiilor legate de sărbători şi a riturilor de trecere.


Întreaga operă a lui András Seres este impregnată de cunoaşterea terenului, a elementelor culturii populare şi de intenţia responsabilă de a salva elementele culturii de la uitare. Numărul total al publicaţiilor sale cu teme variate însumează circa 200 de lucrări.


Bibliografie selectivă
HÁLA József: Seres András élete és munkássága. Néprajzi Hírek. XXII. évf. (1993) 3-4. sz. 98-99.
PÁVAI István: Seres András moldvai emlékei és a Csángómagyar daloskönyv születése. In: Uő: Zene, vallás, identitás a moldvai magyar népéletben. Kriza János Néprajzi Társaság. Kolozsvár, 2006. 181-186.
POZSONY Ferenc: Barcasági magyar népköltészet és népszokások. Utunk XXXIX. (1984). 43.
S. Zs. [SERES Zsófia]: Seres András. In: DÁVID Gyula (főszerk.): Romániai Magyar Irodalmi Lexikon V/1. S-Sz. Erdélyi Múzeum-Egyesület-Kriterion Könyvkiadó, Kolozsvár, 2010. 137-138.
SZ. Zs. [SZABÓ Zsolt]: Seres András emlékezete. Művelődés LIV. (2001) 2. 10.