trimite prin


Casinou, Miercurea Ciuc
Publicare:  2012-12-13
Ultima actualizare:  2012-12-13
Autor:  Ladó Ágota
Date despre monument
Adresa: Strada Petőfi Sándor nr. 38.
Cod: HR-II-a-B-12721
Datare: 1904

Date istorice

Începând de la sfârşitul secolului al XIX-lea teatrul a căpătat o importanţă naţională, astfel până la izbucnirea primului război mondial în toată Ungaria, inclusiv Transilvania au fost construite numeroase clădiri destinate teatrelor, respectiv casinouri. În timp ce în capitală a fost ridicată Opera şi Academia de Muzică, în oraşele din provincie evenimentele culturale au fost găzduite de obicei de o singură clădire, în cazul oraşului Miercurea Ciuc de Casinoul construit în 1904.

 

În Miercurea Ciuc, nevoia mare pentru „un for al culturii” – care să dispună de o sală decentă cu o scenă şi dependinţele sale, care să fie disponibilă în scopuri culturale în orice moment – exista deja de multă vreme. Necesitatea unei astfel de clădiri a fost formulată în sfârşit în luna mai a anului 1903 în paginile ziarului Csikszereda, iar din numărul de la data de 22 noiembrie 1903 al aceluiaşi ziar aflăm, că graţie generozităţii comitatului, oraşul a planificat construirea unei redute, a unui palat proiectat elegant şi conform exigenţelor moderne, pentru scopuri culturale şi sociale, de care publicul oraşului a simţit o nevoie permanentă deja de mult timp. Conform comunicării, Casinoul ce urma să fie construit pe cheltuielile comitatului va funcţiona drept casă de raport, la etajul căreia se vor afla săli pentru sărbători şi serate, iar la parter o cafenea elegantă şi alte facilităţi. La sfârşitul anului 1903, după o ştire din 20 decembrie, părea probabil ca până la sfârşitul anului 1904 va fi posibilă ridicarea noii clădiri, cu o amenajare modernă, care va include şi un hotel confortabil, iar în februarie 1904, după aprobarea ministerului, a fost lansată şi invitaţia de participare la licitaţie. După anunţul de licitaţie, la data de 10 martie 1904, Comitetul Direcţiei Proprietăţilor Private din Ciuc a decis soarta concursului pentru construirea redutei din Miercurea Ciuc. Potrivit deciziei, oferta câştigătoare a fost cel al antreprenorului Károly Koch din Budapesta, care a acceptat execuţia pentru suma de 136.888 coroane şi 15 filleri. După licitaţia de la primăvara anului 1904, la data de 9 iunie Direcţia Proprietăţilor Private din Ciuc deja lua decizii asupra încălzirii şi iluminatului Casinoului, aflat deja în construcţie, şi în acest sens a adoptat cu entuziasm unanim soluţia lui Róbert Szász, proiectantul clădirii, bazată pe studii profesionale aprofundate, respectiv incredibil de practică, conform căruia clădirea ar trebui prevăzută cu un sistem de încălzire centrală cu aburi, respectiv cu iluminat electric – în cazul în care în timp oportun se va reuşi introducerea iluminatului electric şi la Miercurea Ciuc. În caz contrar, Róbert Szász propunea pentru clădire un iluminat aerogen, dar conform unui comunicat de presă din data de 12 iunie, o societate pe acţiuni a făcut deja primii paşi pentru a introduce lumina electrică. Entuziasmul tot mai mare ce înconjura construirea Casinoului este bine ilustrată de o ştire bucuroasă din iunie, conform căreia „fiecare centimetru al Casinoului din Miercurea Ciuc va fi de stil modern, un palat de bun gust şi cu toate acestea impozant, al cărui plan excelent a fost realizat cu grijă şi ambiţie de Róbert Szász, unul dintre inginerii cei mai geniali şi calificaţi ai institutului de construcţii de stat. Repartizarea sălilor, decoraţia externă şi internă, care datorită frumuseţii sale izbitoare şi a nuanţelor sale secessioniste va provoca o adevărată senzaţie, din punct de vedere arhitectural ar fi demn de mândria oricărui arhitect celebru din capitală, şi oraşul ar trebui să fie într-adevăr mândru că între zidurile sale se va ridica un astfel de palat modern şi impozant.” Entuziasmul cetăţenilor a fost intensificat de repartizarea, mărimea şi capacitatea sălilor date publicităţii tot pe parcursul verii. Astfel, în vara anului 1904, locuitorii oraşului Miercurea Ciuc aşteptau predarea clădirii şi aveau speranţe mari legate de Casinou, iar în opinia publică noua redută era considerată, ca fiind palatul cu adevărat impozant, care va servi la decorarea oraşului. La data de 31 august 1904, comitetul responsabil pentru construirea Casinoului a organizat o licitaţie pentru mobilarea noii clădiri. Dintre mai mulţi concurenţi, comitetul l-a încredinţat pe Artur Bartha, desenator, meşter tapiţer şi decorator, cu mobilarea clădirii pentru suma de 24.000 coroane. După licitaţia din august presa a relatat la începutul lunii decembrie închirierea Casinoul de către Comitatul Ciuc lui Gyula Egyed, chelnerul şef al companiei de cuşete şi vagoane restaurant al căilor ferate internaţionale pentru suma de 6.000 coroane pe an. Deschiderea Casinoului s-a desfăţurat în linişte, fără ceremonii speciale, în seara de 31 decembrie 1904. Însă curând, la doar două săptămâni după predarea clădirii, s-a dovedit, că graba febrilă se răzbună întotdeauna, şi din această cauză Casinoul construit şi mobilat scump, a trebuit să fie închis pentru o perioadă mai lungă deja la mijlocul lunii ianuarie 1905. Din cauza problemelor de încălzire şi de iluminat, sala mare s-a dovedit a fi de nefolosit, tencuiala executată în timpul iernii a căzut în mai multe locuri, camerele hotelului, ale restaurantului şi ale cafenelei au rămas umede, întreaga clădire s-a dovedit de regulă imposibil de încălzit, iar în Casinou, construit folosind cele mai recente realizări tehnice, de multe ori domnea un întuneric infernal timp de ore întregi. De cauzele consecinţelor construcţiei pripite a fost făcut responsabil Róbert Szász, cel pe care nu cu mult timp în urmă îl considerau ca fiind cel mai calificat dintre ingineri. Cu toate acestea – şi în ciuda faptului că în ianuarie 1905 mulţi încă sperau, că construcţia se va restaura în primăvară – o decizie pentru extinderea şi renovarea Casinoului a fost luată numai în 1912. Însă după refuzul dat de minister, lipseau acele condiţii materiale cu ajutorul cărora Casinoul ar fi putut deveni clădirea ideală, astfel a fost utilizată drept casă de raport. Deşi pentru o lungă perioadă nu erau fonduri suficiente pentru restaurarea Casinoului, deja în curs de a se prăbuşi, în anii de dinaintea primului război mondial venitul Proprietăţilor Private a crescut, astfel părea că va fi posibilă restaurarea clădirii, iar în speranţa renovării s-au elaborat mai multe proiecte. Odată cu izbucnirea războiului mondial însă planurile ce păreau fezabile au fost eliminate definitiv de pe ordinea de zi. După primul război mondial interesul public către viaţa culturală din Casinou s-a atenuat, în clădire fiind amenajat un cinematograf. În clădirea cunoscută astăzi ca vechiul cinematograf la ora actuală funcţionează birouri.


Descrierea edificiului

Casinoul din Miercurea Ciuc este situat la intersecţia fostelor străzi Apafi şi Új, azi Petőfi şi Kőrösi Csoma Sándor, în vecinătatea unor clădiri, care la rândul lor au fost ridicate de asemenea în perioada dualismului. La nord de Casinou, pe cealaltă parte a fostei străzi Új, se înalţă casa lui Dr. Béla Bochkor, notarul comitatului la începutul secolului XX, iar la sud de Casinou, în fosta stradă Apafi, se află Şcoala de Fete, care acum poartă numele de Şcoala Generală Petőfi Sándor. Pe baza unui plan de situaţie din 1914 Casinoul stătea pe o parcelă de formă triunghiulară, faţada sa principală privind către strada Apafi/Petőfi, iar faţada dinspre curte către un mic parc. În clădirea având planul în forma unui L în partea către strada Új/Kőrösi Csoma Sándor se găsea sala mare cu toate dependinţele sale, iar în partea către strada Apafi/Petőfi au fost camere de hotel şi alte încăperi mai mici.

 

Spre deosebire de interiorul clădirii, transformarea exteriorului său, a faţadelor sale, nu a fost planificată. Cu toate acestea, faţadele Casinoului nu au fost scutite de intervenţii, transformări şi deteriorări ulterioare. Faţada către Şcoala Generală Petőfi Sándor a clădirii are opt axe de deschideri, ferestrele situate în panourile adâncite au închidere dreaptă. Sub fiecare fereastră de la parter se află un solbanc îngust, iar deasupra deschiderilor, pe cele două laturi, se pot observa nişte câmpuri de dimensiuni mici, în care apar reliefurile în stucatură a câte unei flori. Decoraţia ferestrelor de la etaj este mult mai bogată: suprafeţele deasupra deschiderilor sunt umplute aproape complet de ornamente florale secessioniste aranjate în cadre rectangulare, ale căror tulpine ondulante se întorc una către alta. Faţada (principală) către strada Apafi/Petőfi a Casinoului are o lăţime de şaptesprezece axe, însă din cauza diferitelor decoraţiuni, aceasta se poate împărţi în trei: pornind dinspre sud, primele cinci axe formează prima, următoarele şapte axe cea de-a doua, iar restul de cinci axe cea de-a treia unitate. Diferenţa dintre aceste unităţi este accentuată şi de faptul, că diversele secţiuni ale faţadei principale au fost zugrăvite recent în culori diferite. În pofida diferenţelor, toate ferestrele celor trei unităţi au închidere dreptunghiulară. Deschiderile de la parter ale primelor cinci axe (şi decoraţiunile florale deasupra acestora) repetă soluţia de la parterul faţadei către şcoală, însă suprafeţele deasupra ferestrelor de la etaj sunt goale. Această lipsă este suplimentată de două compoziţii în stucatură, plasate pe porţiunile dintre cea de-a doua şi cea de-a treia, respectiv cea de-a treia şi cea de-a patra axă: prima compoziţie reprezintă un buchet de flori care răsare dintr-o petală, încadrat de vrejuri, iar cealaltă o floare şi un fruct de mac stilizaţi – crescând de asemenea dintr-o petală – printre frunze înalte, dinţate. Unitatea centrală a faţadei principale (următoarele şapte axe), este identică cu faţada dinspre şcoală, diferenţa este dată de o intervenţie ulterioară, în urma căreia în locul primei axe s-a deschis o nouă intrare, respectiv deasupra acesteia s-a tăiat o fereastră de dimensiuni mai mari, nepotrivită acestei faţade. Urmele unor intervenţii ulterioare se pot descoperi şi pe cea de-a treia unitate (următoarele cinci axe) a faţadei principale: deschiderile de la parter în cazul primei şi celei de-a treia axe au fost lărgite, iar în locul ferestrei de la parter a celei de-a doua axe a fost construită o intrare. În această parte a faţadei principale, în câmpurile deasupra ferestrelor de la parter se pot vedea crengi întrecrescute cu un frunziş abundent. La etaj, pe porţiunile dintre prima şi cea de-a doua axă, respectiv dintre cea de-a doua şi a treia, apar aceleaşi stucaturi care decorau prima parte a clădirii, însă aici sunt dispuse în ordine inversă: pe prima porţiune apar floarea şi fructul de mac, iar în cea de-a doua buchetul de flori. În partea superioară a porţiunii de perete dintre axa a patra şi a cincea se vede o mască feminină, cu părul lung, care cântă, cu ajutorul căreia s-a încercat indicarea funcţiei acestei părţi a clădirii. Sub mască este aşezat un medalion cu anul 1904, data la care a fost predat Casinoul. Prima şi cea de-a treia unitate a faţadei către strada Apafi/Petőfi se află în rezalit faţă de planul celor şapte axe principale. Faţada de colţ teşită a Casinoului, lat de o singură axă, se află la intersecţia străzilor Petőfi şi Kőrösi Csoma Sándor. La parterul acestei faţade se afla cândva intrarea principală – la care se ajungea de la stradă pe scări –, dar aceasta a fost mai târziu închisă şi transformată într-o fereastră. La etaj se află un balcon, însă uşa acestuia a fost de asemenea transformată în fereastră. În jurul fostei uşi de la etaj se mai văd acele decoraţii care făceau aluzie la funcţia clădirii: în partea stângă a uşii, pe o creangă cu frunze, instrumentele cu coarde şi trâmbiţele anunţau odinioară seratele muzicale, iar partea dreaptă a uşii a fost probabil decorat similar, însă de acolo stucaturile au căzut. În cadrul gol deasupra uşii cu închidere dreaptă originar se afla un blazon. Faţada către strada Kőrösi Csoma Sándor poate fi împărţită în două: în primele cinci axe sunt dispuse ferestre cu închidere dreaptă, suprafeţele deasupra deschiderilor de la parter sunt decorate cu aceleaşi crengi întrecrescute şi cu frunziş bogat. În partea superioară a porţiunii dintre prima şi cea de-a doua axă apare din nou masca feminină, însă medalionul de sub aceasta este complet gol. În cealaltă parte a faţadei se deschideau trei ferestre ample cu închideri arcuite, însă care în prezent sunt zidite, astfel doar ancadramentele lor ies din planul peretelui. Odinioară aceste ferestre luminau sala mare a Casinoului. Arhitectul a plasat şi un acoperiş în formă de cupolă deasupra faţadei de colţ, care era decorat cu ghirlande. Faţadele Casinoului erau încheiate de o cornişă, respectiv un atic, însă din care în prezent se văd doar fragmente. Faţada clădirii dinspre curte este greu de descris. Micul parc cu fântână a dispărut cu mult timp în urmă, fiind înlocuit de garaje şi alte depozite, care acoperă complet faţada. Despre ornamentica vegetală bogată, asemănătoare unui coronament de frunziş luxuriant, care decora scena sălii mari a Casinoului, respectiv despre motivele care decorau faţadele clădirii putem spune în general, că nu urmăresc secessionul cu caracter maghiar ce înşiruie elementele sale populare, ci evocă lumea secessionului vienez, care operează cu motive de măsţi şi ornamente vegetale sinuoase.


Bibliografie selectivă
Császár László (ed.). Épülettípusok a kiegyezés utáni Magyarországon, Építésügyi Tájékoztatási Központ, Budapesta, 1995, pp. 23–33., 62–78.
Kocsis Lajos. A Csíki Magánjavak története (1869–1923). „A székelység boldogulásának előmozdítója”, Birou Editorial Csíkszereda, Miercurea Ciuc, 2008, pp. 132–134.
Pál Judit. Városfejlődés a Székelyföldön (1750–1914), Editura Pro-Print, Miercurea Ciuc, 2003, pp. 421–432.
Vofkori György. Csíkszereda és Csíksomlyó képes története, Typografika, Békéscsaba, 2007, pp. 131–133.