listare

trimite prin

Teatrul Naţional, Cluj-Napoca
Ultima actualizare:  2014-10-24
Autor:  P. Kovács Klára
Lector:  Kovács András



Date despre monument
Adresa: Piaţa Ştefan cel Mare nr. 2-4
Cod: CJ-II-m-A-07355
Datare: 1904-1906

Date istorice

Teatrul Naţional Maghiar de odinioară, în zilele noastre Teatrul Naţional şi Opera Naţională Română fusese construit în Piaţa Ştefan cel Mare (anterior Piaţa Hunyadi) aflată în faţa tronsonului sud-estic al incintei medievale. Această zonă învecinată din exterior cu zidurile de incintă şi cu şanţul cetăţii, a rămas liberă mult timp, ca urmare a interdicţiei de construcţie în zona de apărare a cetăţii. Doar începând cu anii 1830, prin construcţia edificiului impozant al Cazărmii Sfântul Gheorghe (1834-1837), apoi a ansamblului Palatului de Justiţie (1900-1902) ca şi a Casei Învăţătorului (1902-1903) s-a conturat aici un nou centru de gravitaţie al oraşului. Teatrul nou avea menirea de a înlocui primul teatru al Clujului, care fusese construit între 1804 şi 1821 pe strada Kogălniceanu, pe locul Colegiului Academic de astăzi. Odată cu trecerea timpului acesta din urmă devenise neîncăpător pentru desfăşurarea activităţii teatrale, prezentase un pericol accentuat în caz de incendiu şi nici echipamentul tehnic conceput iniţial nu mai putea satisface exigenţele spectacolelor de la finele secolului al XIX-lea. Astfel în urma solicitărilor repetate ale oficialilor din fruntea oraşului, guvernul de la Budapesta a hotărât în 1903 construcţia unui teatru nou în Cluj, chiar dacă nu oferea nici un fel de sprijin financiar oraşului în realizarea acestui proiect. Teatrul Naţional Maghiar urma să fie ridicat în centrul pieţei Ştefan cel Mare, în spaţiul unde se mai ţineau ocazional târguri şi la începutul secolului al XX-lea.

 

Proiectul a fost încredinţat fără concurs firmei vieneze reputate Fellner&Helmer, care a dominat construcţia teatrelor în Europa Centrală între 1873-1919: aceasta a proiectat 48 de teatre, între Hamburg şi Sofia, Zürich şi Lemberg (Lviv) sau Odesa. Proiectul lui Ferdinand Fellner pentru teatrul clujean a fost acceptat în 1904 de către Adunarea Generală a oraşului, apoi şi de Ministerul de Interne de la Budapesta. Lucrările au debutat încă în toamna aceluiaşi an, iar la sfârşitul lui 1904 s-au aşezat fundaţiile edificiului. Acoperişul clădirii a fost terminat în vara lui 1905, amenajarea interioarelor însă a mai durat un an, astfel că lucrările au fost finalizate în 15 august 1906. Spectacolul inaugural a avut loc în 8 septembrie 1906. Deja în perioada stagiunii inaugurale s-au constatat anumite deficienţe în zona anexelor scenei, ceea ce l-a determinat pe directorul teatrului, Jenő Janovics, să-i solicite firmei Fellner&Helmer o extindere a construcţiei pe latura sudică. O altă extindere a mai avut loc în perioada 1950-1956 în urma căreia s-au adăugat încă şapte travei laturii sudice.

 

În 1919 clădirea a fost preluată de autorităţile române, iar echipa maghiară a teatrului s-a mutat în teatrul de vară din vecinătatea Parcului Central. Între 1940-1945 aceasta a revenit temporar în clădire. Din noiembrie 1945 edificiul găzduieşte Teatrul Naţional şi Opera Naţională Română din Cluj-Napoca. În 1976 a fost amplasată statuia lui Mihai Eminescu, opera lui Ovidiu Maitec, în faţa teatrului, iar în 1986 statuia lui Lucian Blaga, realizată de Romul Ladea.


Descrierea edificiului

Instituţia ocupă o clădire independentă de formă dreptunghiulară alungită (30 x 60 m). Atât faţadele, cât şi structura interioară a acesteia este perfect simetrică. Un şir de scări respectiv două rampe laterale conduc spre intrarea de onoare din axul central al faţadei principale. Faţadele sunt eclectice, acestea combinând elemente decorative preluate din stilul renascentist, baroc şi elemente de inspiraţie secession. Elementul dominant al faţadei principale este motivul portalului cu arcadă. La parter acesta este caracterizat de intrarea tripartită, protejată de o copertină metalică cu detalii secession. Două perechi de coloane angajate, dispuse pe brâul primului nivel se dezvoltă pe înălţimea etajelor unu şi doi, flancând câmpul central al faţadei dominat de fereastra curbă, secession de la etajul doi. Colonetele susţin un antablament bogat decorat şi accentuat în rezalit, pe care se sprijină cornişa curbă. În vârful axului central al faţadei se află motivul caracteristic secessionului, lira simbolizând funcţia clădirii. Colţurile rezalitului principal al faţadei nordice sunt accentuate de două turnuri înalte de 9 m, încununate de compoziţii statuare alegorice din bronz: Apollo pe turnul estic, respectiv Thalia pe cel vestic conducând atelaje antice trase de câte o leoaică şi doi lei. Modelele statuilor de pe turnuri, precum şi a celor  amplasate odinioară în nişele de la nivelul al doilea al faţadei, replica watches reprezentându-i pe Miklós Wesselényi şi pe Miklós Jósika au fost realizate de sculptori tineri conduşi de clujeanul Szeszák Ferenc. Ultimele două statui au fost înlăturate în 1919, iar în zilele noastre în aceste nişe sunt amplasate statui din marmoră ale zeului Apollo şi ale muzei Thalia. Faţada principală a teatrului clujean prezintă numeroase asemănări cu aceea a teatrului din Toruń (Polonia), proiectat de aceeaşi firmă. Turnul scenei clujene se înalţă din corpul clădirii în partea sudică a acesteia. Faţadele sale sunt tratate cu ferestre mari, tripartite pe trei dintre laturile sale. Cum menţionasem mai devreme clădirea fusese extinsă spre sud, drept urmare şi faţada de acolo se datorează amplificărilor din 1907, şi respectiv din 1950, care au respectat însă, se pare, limbajul stilistic al faţadei originale.

 

Structural clădirea se compartimentează în trei zone cu funcţii distincte: zona de primire a publicului, zona sălii de spectacole şi zona scenei cu anexele sale. Accesul publicului în teatru se realizează prin intrarea de onoare descrisă din axul central al faţadei principale. Holul de primire a spectatorilor este dominat de scara monumentală, poziţionată în axul central ce permitea şi permite „defilarea" publicului. Scara se bifurcă pe podestul mezaninului (corespunzător primului rang de loje) în două braţe laterale ce duc la etajul I. Sala de spectacole în formă de potcoavă este dotată pe verticală cu două ranguri de loje (de câte 21 de loje fiecare) respectiv un balcon amplu la nivelul superior. În mod ciudat teatrul clujean nu are lojă oficială. Parterul sălii de spectacole era un spaţiu dreptunghiular amenajat cu pachete de fotolii, iar spre fund cu două loje ample cu locuri în picioare. În anii 1970 acestea din urmă au fost transformate în cabine pentru lumină şi sunet. Între sala de spectacole şi scenă se află fosa orchestrei, adâncită în subsol. Scena este dotată cu buzunar de fund şi anexe laterale, aceasta fiind completate pe verticală cu turnul, înalt de mai bine de 20 m al scenei care asigură manevrarea rapidă a decorului scenic. Sala de spectacole avea iniţial o capacitate de 1304 locuri, din care 180 în picioare. Acesta este acoperită de un tavan în forma unei cupole neregulate, care se înclină uşor spre portalul scenei. Proiectanţii au aplicat la Cluj sistemul de încălzire prin podele cu aer cald care pătrunde în sală prin orificiile mici amplasate sub scaune.

 

Decoraţia interioară se concentrează în spaţiul holului şi în sala de spectacole. Scara monumentală cu baluştri rotunzi, lampardele de bronz de la capătul scărilor, oglinzile, uşa şi ferestrele monumentale de pe peretele de fundal al scării monumentale, stucatura parietală constituie elementele cele mai importante de decor în hol. Decoraţia de factură barocă a sălii de spectacole este dispusă pe parapeţii lojelor şi pe pereţii despărţitori ai lojelor, dar mai ales pe proscenium şi pe tavan. La nivelul rangului doi, prosceniumul din stânga a fost decorat cu stema veche a Clujului, reprezentând trei turnuri. Tavanul este decorat printr-o rozetă centrală din care pornesc patru meridiane bogat decorate cu motive florale. Mobilierul original al sălii de spectacole clujene a dispărut în cea mai mare parte, scaunele balconului ar putea fi excepţii, replica watches datarea lor este însă nesigură.

 

Prin construcţia Teatrului Naţional Maghiar din Cluj s-a realizat primul program arhitectural destinat complet spectacolelor din Transilvania. Acesta a şi rămas apoi, pentru mult timp cea mai modernă clădire de teatru din Ardeal. Ridicarea acestei clădiri în Piaţa Ştefan cel Mare (Hunyadi) a însemnat şi definitivarea în linii mari a acestui ansamblu urban al oraşului.


Bibliografie selectivă
Hoffmann, Hans-Christoph, Die Theaterbauten von Fellner und Helmer, München, 1966.
Fellner & Helmer. Die Architekten der Illusion. Theaterbau und Bühnenbild in Europa, Dienes, Gerhard M. (ed.), Graz, 1999.
Janovics Jenő, A Hunyadi téri színház, Kolozsvár, 2001.
Asztalos Lajos, Kolozsvár. Helynév- és településtörténeti adattár, Kolozsvár, 2004, pp. 403-404.
Fellner László - Merényi László - Rudnyánszki Pál, Fellner Ferdinánd. Egy színházépítő a milleniumi Magyaroroszágon, Budapest, 2004.
Vais, Gheorghe, Clujul eclectic. Programe de arhitectură în perioada dualistă (1867-1918), Cluj-Napoca, 2009.


Discuţie

imagini

includere într-o altă pagină