listare

trimite prin

Palatul episcopal romano catolic, Oradea
Ultima actualizare:  2010-02-18
Autor:  Emődi Tamás



Date despre monument
Adresa: Bd. Dacia 1-3.
Cod: BH-II-m-A-01042
Datare: 1762-1776

Date istorice

După distrugerea cu ocazia ridicării palatului princiar şi apoi a dominaţiei otomane a sediului episcopiei romano-catolice şi a catedralei medievale gotice din Oradea, în oraşul recucerit în 1691 situaţia financiară precară a episcopilor şi problemele cotidiene ale procesului de reconstrucţie nu au permis în primele decenii iniţierea unor construcţii bisericeşti demne de tradiţiile instituţiei.

 

Condiţiile economice şi administrative s-au stabilizat abia pe la mijlocul secolului, după consolidarea şi sporirea veniturilor episcopale, în momentul în care organizarea eparhiei şi problema ridicării unei noi catedrale şi a unui seminar teologic au ajuns pe ordinea de zi.

 

 

 

Episcopii orădeni, asemeni contemporanilor lor, au profitat de noile conjuncturi, încercând să redea lumina şi faima de odinioară a sediilor episcopale, prin înălţarea unor reşedinţe cu adevărat reprezentative.

 

Ei au încercat să realizeze ceea ce a constituit un deziderat încă de la începutul perioadei de recatolizare, şi anume formularea unitară a unor programe arhitecturale prin compoziţii care să cuprindă alături de catedrală şi reşedinţa episcopală precum şi seminarul. Ridicarea reşedinţei episcopale reprezentative se leagă de persoana episcopului Patachich Ádám (1759-1776), iniţiatorul lucrărilor de construcţie. Execuţia a avut loc între 1762-1776, după proiectul arhitectului austriac Franz Anton Hillebrandt, supravegherea lucrărilor revenindu-i meşterului Johann Michael Neumann.


Descrierea edificiului

Concepţia spaţială şi structura palatului, configuraţia planimetrică în forma de U, cu un cour d"honneur are la bază tipologia de castele franceze, înpământenită în Ungaria pe filieră austriacă. Prototipurile directe ale faţadelor palatului le găsim deasemenea în arhitectura barocă austriacă, palatele caracteristice pentru Ungaria folosind alte soluţii.

 


Faţadele denotă amprentele perioadei stilistice timpurii ale lui Hillebrandt, legate de arta barocă, prin ferestrele decorative, de formă ovală ale rezalitului central, prin terminaţiile arcuite ale ancadramentelor golurilor şi prin folosirea unor linii ondulate. Structura faţadelor este clară, uşor de remarcat, ritmarea este dinamizată prin decroşuri şi rezalite: în timp ce suprafeţele segmentului central sunt plane, rezalitele sunt decorate cu bosaje. La parterul rezalitului central, încadrate de ferestre cu terminaţii arcuite concave, se află cel trei porţi de acces principale. De o parte şi de alta, pe colţuri apar lesene arcuite, cu capiteluri decorate cu triglife, ieşite în consolă, încoronate cu urne decorate cu ghirlande.

 


Configuraţia faţadelor are ca model sistemul folosit la palatele construite în Viena la începutul secolului al XVIII-lea, proiectate de Fischer von Erlach sau J. L. Hildebrandt, ca Palais Batthyány sau Palais Questenberg. Asemeni acestora parterul apare ca un înalt piedestal, în timp ce etajul I, denumit piano nobile şi etajul superior sunt legate prin lesene.

 


Prin conturul variat al golurilor şi cornişelor acestora, prin diferenţierea motivelor arhitecturale ale diferitelor segmente de faţadă, arhitectul a imprimat clădirii o înfăţişare reprezentativă. Se remarcă varietatea şi bogăţia detaliilor, a formelor şi motivelor.

 


Partiul clădirii este uşor de relevat: coridoarele sunt dispuse pe toate etajele perimetral, de-alungul laturilor dinspre curte. Spaţiile de la parter sunt acoperite cu bolţi boeme. Pereţii coridoarelor sunt lipsite de decoraţii murale, fiind doar văruite, însă în contrast cu acestea casa scării aflată la dreapta accesului principal, are un aspect somptuos prin scara monumentală cu balustradă, stucaturile bolţii şi decoraţiile pilaştrilor.

 

Vestibulul monumental de la etajul întâi are ferestre spre curtea din spate, de aici se face accesul în sala festivă.
Cel mai elegant spaţiu al palatului este capela dedicată Sf. Carlo Borromeo, decorată de Johann Nepomuk von Schöpf, care este şi autorul picturii de pe altar.
Valoroase sunt şi sobele ceramice rococo, smălţuite în alb, care s-au păstrat în mai multe spaţii ale etajului întâi, deasemenea picturile murale ale salonului festiv, pictate de Francisc Storno senior în 1879.

 

Anii petrecuţi de Hillebrandt în slujba contelui de Schönborn au exercitat o influenţă decisivă asupra concepţiilor sale arhitecturale. Este lesne de recunoscut influenţa reşedinţei din Würzburg asupra structurii, configuraţiei volumetrice şi faţadelor.

 

Soluţiile constructive folosite la Oradea se bazează pe concepţiile artistice ale lui Balthasar Neumann. Astfel casa scărilor reprezentativă, amplasată la stânga gangului, o soluţie tipic germană, balustrada acesteia, vestibului sau sala festivă dar şi ritmicitatea faţadelor denotă o influenţă directă a lui Neumann asupra palatului.

 

Arhitectura reşedinţei episcopale din Oradea oglindeşte toate specificităţile perioadei de tranziţie a lui Franz Anton Hillebrandt, asemeni palatului regal din Buda sau a palatului de vară a arhiepiscopului din Bratislava, ce pot fi considerate drept modele ale celui orădean: unitatea stilistică şi proporţiile lui exprimă monumentalitatea barocului în accepţiunea lui izvorâtă din spiritul mai ascetic al epocii tereziene, îndepărtându-se de rococo.

 

Palatul episcopal ne oferă chintesenţa capacităţilor artistice, lipsite de fervoare dar echilibrate şi şcolite ale lui Hillebrandt devenind unul dintre cele mai reprezentative exemple ale arhitecturii baroce târzii din secolul al 18-lea din această zonă a Europei.


Bibliografie selectivă
Bíró József: Nagyvárad barok és neoklasszikus művészeti emlékei. Budapest, 1932.
Bunyitay Vince - Málnási Ödön: A váradi püspökök a száműzetés s az újraalapítás korában 1566-1780. Debrecen, 1935.
Kelényi György: Franz Anton Hillebrandt. , Budapest, 1976. (Művészettörténeti füzetek 10.)
Alexandru Avram - Doina Lăutărescu: Monumente de arhitectură în stil baroc din Oradea. Buletinul Monumentelor Istorice. XLII. nr. 2. 1973.
Agata Chifor: Palatul episcopal baroc din Oradea. In: Artă romănească - artă europeană. Oradea, 2002.
Agata Chifor: Limbaj baroc în pictura Capelei Palatului episcopal romano-catolic din Oradea. Biharea XXII-XXIII. 1995-1996, Oradea, 1999.
Nicolae Sabău: Metamorfoze ale barocului transilvan. vol. II. Pictura. Cluj Napoca, 2005.


Unable to select database