listare

trimite prin

Palatul Kendeffy, Tabla Regească, Tîrgu-Mureş
Ultima actualizare:  2012-11-29
Autor:  Orbán János
Tradus de:  P. Kovács Klára



Date despre monument
Adresa: Tîrgu-Mureş, Str. Bolyai nr. 14.
Cod: MS-II-m-B-15485
Datare: 1789

Date istorice
Conform textului inscripţiei comemorative, Krisztina Bethlen, văduva contelui Elek Kendeffy, a isprăvit construcţia acestui palat nobiliar impozant în 1789. Acesta fusese ridicat pe şirul de parcele învecinate achiziţionate de familie pe aliniamentul sudic al străzii Szent Miklós (Sfântul Nicolae). Prin contractul semnat la 1 iunie 1826 fiul contesei, Ádám Kendeffy a cedat palatul Tablei Regeşti (forul suprem de judecată al provinciei) primind în schimb două case în centrul oraşului. Edificiul împreună cu clădirile anexe au fost reamenajate pentru a corespunde acestei funcţii noi. Lucrările s-au executat conform proiectelor întocmite de inginerul topograf József Sófalvi şi cu contribuţia unor meşteri ca maistrul zidar Ignác Schaffner şi maistrul dulgher Thomas Rupert. Palatul a rămas sediul Tablei Regeşti până la sfârşitul existenţei Marelui Principat al Transilvaniei ca provincie Habsburgică autonomă (1849), dar şi după această dată, practic până în zilele noastre, clădirea a găzduit în continuare instituţii judiciare. Parcela pe care se situează palatul cuprindea iniţial şi clădiri anexe, respectiv o grădină de proporţii, care se întindea până la actuala str. Retezatului – pe acest spaţiu s-a construit ulterior, în perioada Dualismului, Judecătoria şi Penitenciarul.

Descrierea edificiului

Edificiul aflat pe aliniamentul sudic al străzii Szent Miklós, vizavi de Biblioteca Teleki-Bolyai prezintă un plan dreptunghiular cu un rezalit central pronunţat şi câte un rezalit abia perceptibil dispus pe extremităţile faţadei. Faţada principală a monumentului prezintă două registre orizontale, respectiv zece axe verticale şi se evidenţiază printr-un rezalit central de patru axe, cu acoperiş frânt, restul clădirii fiind protejat de un acoperiş în două ape, retezat la capete.
Cel mai remarcabil detaliu al edificiului îl reprezintă faţada principală, care ilustrând răspândirea limbajului stilistic al barocului tardiv clasicizant în Transilvania, constituie un ansamblu decorativ de o reală valoare din perspectiva istoriei artei. Cum menţionasem şi anterior, faţada principală este dominată de rezalitul central, care se înalţă deasupra cornişei principale şi este încununat de un acoperiş frânt. Extremităţile faţadei se evidenţiază prin rezalite mai puţin accentuate care nu influenţează însă forma coamei acoperişului. Varietatea decoraţiei faţadei se datorează alternanţei dintre suprafeţele netede şi striate, panourile ornamentale reliefate şi cele adâncite. La parter suprafeţele dintre brâurile care marchează linia pervazurilor şi cea a sprâncenelor ferestrelor sunt peste tot tratate cu striuri, cele de deasupra şi de dedesubt au rămas netede. La etaj în schimb sunt striate doar suprafeţele dintre rezalitul central şi rezalitele de pe extremităţi. Faţada este împărţită în registre de un brâu median decorat cu un şir de console şi este încoronată de o cornişă cu denticuli accentuată în dreptul rezalitelor de pe extremităţi.

Rezalitul central care cuprinde patru axe înglobează portalul cu ancadrament cioplit în piatră al palatului. Arcul semicircular al porţii este decorat de un bolţar median profilat. Suprafeţele plane ale ancadramentului au fost decorate cu panouri adâncite cuprinse în cadre decorate cu striuri. Portalul este încadrat de lesene înguste care susţin un brâu decorat cu denticuli, accentuat în dreptul bolţarului median al porţii. De o parte şi de cealaltă a porţii remarcăm câte o fereastră flancată de lesene şi caracterizată de ancadrament simplu, dreptunghiular, profilat din tencuială. Ambele ancadramente sunt decorate cu câte o ghirlandă şi cu un panou dreptunghiular adâncit deasupra acestora. La etaj faţada rezalitului central este articulată de pilaştri cu capitel ionic. Volutele capitelurilor sunt legate de ghirlande, iar abacele lor sunt decorate cu rozete vegetale (flori de abac). Decorul celor patru ferestre cu fronton triunghiular de la nivelul superior este asemănător: sub ancadramentul dreptunghiular simplu, modelat din tencuială remarcăm un panou adâncit decorat cu împletituri, zona de sub edicula triunghiulară fiind ornamentată cu o ghirlandă. Aceste ferestre sunt completate de ochiuri mici, rotunde, cu ancadramentele cioplite în piatră şi evidenţiate de bolţari decoraţi cu ghirlande. Pilaştri cu capitel ionic al rezalitului, susţin o arhitravă simplă, urmată de o friză plată şi cornişa cu denticuli.

Rezalitele laterale prezintă detalii arhitecturale asemănătoare. Ferestrele de la parter cuprinse între perechi de lesene repetă tipologia celor din vecinătatea porţii (sprânceana este înlocuită cu ghirlande şi panouri dreptunghiulare adâncite). La etaj axele de pe extremităţile faţadei sunt încadrate de perechi de pilaştri cu capitelul ionic, decorat cu câte o ghirlandă. Ferestrele au ancadramente modelate din tencuială cu bolţarul median accentuat şi edicule triunghiulare. Panourile adâncite de sub deschideri prezintă un decor cu meandre.

 


Rezalitul central este legat de cele laterale prin câte două axe. Suprafaţa peretelui este striată în această zonă. La parter sunt dispuse câte două ferestre cu ancadramente simple, dreptunghiulare, profilate din tencuială, decorate în zona sprâncenelor cu şireaguri de discuri, respectiv cu câte un panou dreptunghiular adâncit deasupra acestora. Ferestrele de la etaj se caracterizează prin ancadramente dreptunghiulare, profilate din tencuială, cu bolţarul median aparent, sprâncene drepte şi panouri ornamentale adâncite simple sub deschideri.

Axul central al faţadei adăposteşte gangul carosabil al porţii acoperit de calote boeme cu secţiunea în formă de mâner de coş. Tabla comemorativă a comandatarei Krisztina Bethlen din 1789 este înzidită în zilele noastre în peretele vestic al gangului (blazonul marcat de şarpele familiei Bethlen de Beclean a fost însă ulterior distrus). Tot aici a fost rezidită şi inscripţia în limba latină amplasată în 1827, iniţial pe faţada principală. Pe latura estică a gangului carosabil se află casa scării cu trei rampe, sprijinită pe patru stâlpi. Parapetul scării este din fier. Casa scării se caracterizează prin limbajul stilistic al barocului tardiv clasicizant. Aceasta este acoperită de calote boeme mici, susţinute de arce dublou. În mai multe încăperi de la etaj remarcăm cornişe interioare decorate cu şiruri de denticuli, s-au păstrat de asemenea şi câteva nişe de factură barocă pentru sobe.


Bibliografie selectivă
Benkő Károly, Marosvásárhely szabad királyi város leírása 1862-ben, Red. de Pál-Antal Sándor, Marosvásárhely, 2001, Mentor.
Biró József, A gernyeszegi Teleki-kastély, Budapest, 1938.
Fodor István, Régi neves épületek és intézmények, Marosvásárhely, 1937, Ed. Marosmenti Élet (Krónikás füzetek, seria a II-a, nr. 7)
Keresztes Gyula, Marosvásárhely régi épületei. Marosvásárhely, 1998, Difprescar.
Man, Ioan Eugen, Târgu Mureş. O istorie urbană de la începuturi până în anul 1850, Târgu-Mureş, 2006.


taguri

palat, , "|dir
Unable to select database