listare

trimite prin

Palatul Toldalagi, Tîrgu-Mureş
Ultima actualizare:  2010-04-09
Autor:  Orbán János
Tradus de:  P. Kovács Klára



Date despre monument
Adresa: P-ţa Trandafirilor nr. 11.
Cod: MS-II-m-A-15553
Datare: 1759–1772

Date istorice

Palatul Toldalagi este unul dintre cele mai însemnate monumente ale oraşului datând din secolul al XVIII-lea. Este primul şi cel mai exigent palat nobiliar ridicat în Tîrgu-Mureş după instalarea în oraş a Tablei Regeşti (forul judecătoresc suprem al Transilvaniei). Comandatarul clădirii fusese contele László Toldalagi (†1779), asesorul Tablei Regeşti. Construcţiile au debutat în 1759 şi s-au derulat în mai multe etape până în 1772, când a fost terminată în întregime şi aripa din spate. Meşterul proiectant al palatului a fost János Luidor, iar pe şantierul construcţiilor apărea pentru prima dată la Tîrgu Mureş – în calitate de antreprenor secund – Pál Schmidt, maestrul care urma să devină în curând o personalitate cheie în construcţiile orăşeneşti. Realizarea statuilor şi a detaliilor arhitecturale sculptate i-a revenit celui mai renumit sculptor din Transilvania acelor timpuri, Anton Schuchbauer, dar alături de el au activat şi sculptori din Gherla. Stucaturile au fost realizate de Romanus Lehr. În registrele de socoteli ale familiei Toldalagi s-au mai consemnat numele lăcătuşilor Johannes Schmidt din Sibiu şi Márton Enyedi din Reghin. Lucrările de tâmplărie au fost executate de Lénárd Takács, András Hujbert şi de meşterii Venczel şi Semberi; János Céra din Şieul Mare şi Sámuel Jámbor din Reghin au clădit sobele; geamgii István Sendelyes şi János Locz au sosit din Sighişoara.

 



În prima parte a anilor 1940 palatul a găzduit banca Erdélyi Bank Rt. Punerea în practică a planurilor instituţiei care vizau extinderea clădirii a fost din fericire împiedicată de izbucnirea celui de-al doilea război mondial. În cursul lucrărilor de reabilitare din anii 1960-1961 au fost amplasate în clădire sobele din secolul al XIX-lea, păstrate până în zilele noastre – unele provin din castelul Haller din Sânpaul, altele din clădirile situate în Piaţa Bernády nr. 6, respectiv pe strada Jókai Mór nr. 26. În prezent clădirea găzduieşte colecţia de etnografie a Muzeului Judeţean Mureş.


Descrierea edificiului

Edificiul se situează pe aliniamentul vestic al Pieţei Trandafirilor (strada Poklos de odinioară), în vecinătatea sudică a turnului ce a mai rămas din biserica şi mănăstirea franciscanilor. Dinspre sud se învecinează cu clădirea înaltă, ridicată în stil neobaroc al palatului Bányai, iar spre nord cu Piaţa Teatrului, care fusese amenajată pe locul vechii mănăstiri franciscane. Aripile clădirii de plan pătrat delimitează o curte interioară închisă. Palatul are două intrări, una pe faţada principală, respectiv o poartă secundară. Corpul cu mezanin aflat în capătul vestic al aripii nordice aparţine unei case mai vechi, care a fost integrată în edificiul palatului. Acoperişul frânt, învelit cu ţigle este decorat cu bile de metal împodobite cu steluţe.



Faţada principală care încorporează şase axe de goluri abundent decorate constituie din punct de vedere artistic detaliul cel mai valoros al edificiului. Ancadramentul porţii, evidenţiat printr-o scotie adâncă, ocupă două axe în centrul faţadei. Acesta se caracterizează prin arcul închiderii în formă de mâner de coş, prin imposte şi bolţarul median accentuate, respectiv prin triunghiuri decorate cu frunze de acant în colţurile superioare ale panoului deschiderii. Faţada parterului este ritmată de lesene tratate în rustica.

 

Toate elementele arhitecturale de la parter, exceptând lesenele, (golurile, ancadramentele cu colţurile superioare evazate profilate din tencuială, panourile ornamentale deasupra ferestrelor) sunt rezultatul unor intervenţii efectuate pentru punerea în valoare a monumentului în anii de după 1960 – la începutul secolului al XX-lea spaţiile dintre lesene erau ocupate de nişte vitrine mari. Un brâu profilat, accentuat în dreptul lesenelor, delimitează registrele faţadei. Faţada etajului este compartimentată – cu excepţia celor două axe mediane – de pilaştri compoziţi. Muchiile faţadei de aici sunt tratate în rustica. Cele şase ferestre ale acestui nivel prezintă ancadramente profilate, cu colţurile superioare evazate, prevăzute cu pervazuri şi sprâncene accentuate respectiv cu panouri ornamentale puternic reliefate – asemănătoare unor console – sub golurile deschiderilor. Un decor asemănător franjurilor atârnă de o parte şi de cealaltă a ancadramentelor. Ornamentele realizate din stuc din zona sprâncenelor respectiv cele de pe panourile de sub ancadramente prezintă compoziţii foarte variate, care se încadrează însă într-o schemă simetrică (c – b – a – a – b – c): astfel că decorul ferestrei din axele 1 şi 6, 2 şi 5, respectiv 3 şi 4 este identic. Ornamentele din stuc se compun din motive vegetale, grilaje de factură rococo, rozete, vrejuri, mascheroni antropomorfi şi zoomorfi, rocailleuri şi volute.

 

Pilaştrii faţadei susţin un antablament simplu, urmat de o friză plată (pe fotografiile de arhivă de la începutul veacului al XX-lea remarcăm un decor stucat „în valuri” în această zonă) respectiv o cornişă bogat profilată. În zona mediană faţada este încoronată de un atic caracterizat de o cornişă arcuită, împodobită cu trei capete de turci. În câmpul aticului remarcăm coroana cu nouă vârfuri şi blazoanele cioplite din piatră ale familiilor conţilor Toldalagi şi a conţilor Wass. Acestea sunt înconjurate de stucaturi reprezentând grilaje rococo, motive vegetale, rocailleuri, volute. Acoperişul frânt al faţadei prezintă două lucarne cu ancadramente ovale din piatră, împodobite cu stucaturi care înfăţişează draperii, rocailleuri şi capete de turci.

 

Gangul porţii este acoperit cu trei calote boeme, asemenea accesului secundar al clădirii. Pe latura nordică a gangului porţii principale, respectiv pe aceea sudică a gangului porţii secundare pornesc scările spre etajul clădirii. O scară îngustă din aripa nordică duce la mezanin. Curtea interioară este mărginită pe trei laturi de foişoare cu arcade şi parapeţi decoraţi cu baluştri de piatră. Pânzele bolţii gangului porţii principale sunt decorate cu stucaturi.

 

Vechile săli reprezentative de la etajul palatului prezintă de asemenea un decor în stuc exigent executat. Sala mare care se întindea pe întreaga lungime a faţadei fusese compartimentată ulterior în două săli mai mici. Tavanul încăperilor din colţul sud-vestic al palatului (odinioară camera proprietarului şi cea a soţiei sale) a fost decorat cu blazoanele soţilor comandatari, László Toldalagi şi Kata Wass. Merită remarcat şi decorul abundent, modelat din stuc al tavanului sălii ample din colţul nord-vestic al clădirii, la fel şi şemineul impozant din aceeaşi încăpere. Coronamentul acestuia din urmă, flancat de volute ample este decorat cu relieful unei figuri feminine şezând, cu braţul stâng sprijinit pe un scut decorat cu o faţă solară.


Bibliografie selectivă
Biró József, A gernyeszegi Teleki kastély, Budapest, 1938.
Keresztes Gyula, Marosvásárhely régi épületei, Marosvásárhely, 1998.
Keresztes Gyula, A marosvásárhelyi Toldalagi-ház, în: Pál-Antal Sándor-Szabó Miklós (red.), Marosvásárhely történetéből, Marosvásárhely, 2007.
Imreh István, Erdélyi hétköznapok. Társadalom- és gazdaságtörténeti írások a bomló feudalizmus időszakáról, Bukarest, 1979.


Unable to select database