listare

trimite prin

Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană, (Biserica Neagră), Braşov
Ultima actualizare:  2010-04-09
Autor:  Bálint Ágnes



Date despre monument
Adresa: Curtea Johannes Honterus
Cod: BV-II-m-A-11412
Datare: 1383–1477

Date istorice
1377 - Thomas Sander devine plebanul bisericii parohiale anterioare celei de azi; cca. 1380 - începutul construcţiei noii biserici parohiale; 1384 - scrisoarea de indulgenţă a episcopului de Strigoniu Demeter Kaplai pentru sprijinirea construcţiei bisericii; 1399 - scrisoarea de indulgenţă a papei Bonifaciu al IX-lea pentru sprijinirea construcţiei bisericii, 1408 - presupusa încheiere a construcţiei corului; 1408, 1409, 1413 - donaţii de misă la altarul fraternităţii Corpus Christi aflată pe lettnerul bisericii; 1422 - scrisoarea de indulgenţă a papei Martin al V-lea pentru sprijinirea reconstrucţiei bisericii după invazia otomană din 1421; 1444 - donaţia lui Ioan de Hunedoara pentru sprijinirea construcţiei bisericii; 1450 - scrisoarea de indulgenţă a papei Nicolae al V-lea pentru sprijinirea construcţiei bisericii; 1472 - anul fabricării cristelniţei (donaţia plebanului Johannes Reudel); 1475 - scrisoarea de indulgenţă a episcopului Transilvaniei Gábor Veronai pentru sprijinirea amenajării bisericii; cca. 1475 -probabila încheiere a construcţiei navei; 1499 - prima menţiune a unei orgi în biserică; 1514 - menţiune despre fabricarea unui clopot; 1516 - scrisoarea de indulgenţă a papei Leo al X-lea pentru sprijinirea construcţiilor la biserică; 1532-1534 - reboltirea bisericii; 1544 - alegerea lui Johannes Honterus ca şi pleban al bisericii, trecerea la cultul evanghelic, îndepărtarea altarelor laterale din biserică; 1654 - ample lucrări de renovare în biserică; 1655 - construcţia contraforţilor care sprijină arcul de triumf; 1662 - construcţia unui nou altar; 21. aprilie 1689 - Braşovul este devastat de incendiu, biserica arde, îi este distrusă acoperişul, bolţile, mobilierul, din cauza pereţilor înnegrite se adoptă numele de Biserica Neagră; 1691 - turnarea unui nou clopot, începutul reconstrucţiei corului, reconstrucţia altarului; 1693-1694 - reconstrucţia acoperişului bisericii; 1696 - construcţia noului amvon (donaţia lui Laurentz Bömches); 1698 - reconstrucţia porţilor; 1710-1714 - construcţia galeriilor laterale; 1728-1729 - reconstrucţia pilaştrilor corului; 1750 - clopotul mare se prăbuşeşte din turn; 1762-1772 - reconstrucţia bolţilor bisericii; 1836-1839 - construcţia orgii (Buchholz) aflate şi azi în folosinţă; 1858 - turnarea unui nou clopot mare de către Johann Andraschowsky; 1865 - ample lucrări de renovare la biserică; 1866 - construcţia unui altar nou, mobilarea corului cu strane neogotice; 1912-1914, 1924-1925, 1937-1944, 1984-1999 - lucrări de restaurare

Descrierea edificiului

Biserica comunităţii evanghelice de confesiune augustană poartă denumirea de Biserica Neagră după marele incendiu de la sfârşitul secolului al XVII-lea. În ceea ce priveşte perioada de construcţie a bisericii, fiind vorba despre o perioadă premergătoare reformei ecleziastice, denumirea corectă este cea de biserica parohială Sf. Maria.

 

Biserica se află în colţul nord-vestic al cetăţii Braşovului, curtea bisericii deschizându-se la sud-vestul Pieţii Sfatului. Înainte de construcţia caselor care marchează azi perimetrul curţii bisericii, aceasta era mai mare şi înconjurată de un zid.

 

Edificiul de o lungime de 90 m, o lăţime de 23 m şi o înălţime a interiorului de 21 m este considerată cea mai mare biserică medievală a Europei de est. Corul de tip hală închis cu nouă laturi ai unui poligon de şaisprezece unghiuri este divizat pe faţada exterioară de contraforţi dispuşi dens şi împodobiţi de o galerie de statui şi fiale, laturile fiind străpunse de ferestre înalte. Divizarea orizontală se restrânge la un parapet la nivelul pervazului ferestrelor şi la o balustradă, păstrată azi într-o formă datând din secolul al XVIII-lea, care încoronează zidul. În interior, în locul celor trei perechi de stâlpi care susţin bolta, au existat şase perechi de stâlpi care original au susţinut probabil o boltă gotică pe nervuri cu o structură compoziţională mai complicată. Azi, bolta corului datând din perioada de reconstrucţie după marele incendiu, având structura de boltă cilindrică cu penetraţii în nava principală şi boltă în cruce în navele laterale, este sprijinită de stâlpi cu capiteluri baroce cu volute. Corului i se alătură la nord sacristia etajată, a cărei încăpere inferioară este boltită cu boltă în cruce cu nervuri, având cheile de boltă împodobite cu reliefuri înfăţişând Agnus Dei şi Isus binecuvântând. Partea estică a sacristiei construită în stil gotic târziu a fost demolată din cauza unor probleme de structură cu ocazia renovării bisericii în anii 20 ai secolului al XX-lea. În interiorul bisericii sub arcul de triumf este plasată cristelniţa din bronz, donaţia plebanului Johannes Reudel datând din 1472, iar pe peretele nordic al corului este expus fragmentul altarului poliptic de la Feldioara.

 

Nava cu planimetrie şi proporţii diferite de cor a fost construită în urma unei schimbări de proiect. Faţada exterioară a navei este definită de contraforţi încoronaţi de fiale, respectiv pe latura nordică de statui, de ferestre tripartite sau cvadripartite cu muluri şi câte două portaluri dispuse simetric pe laturile nordică şi sudică, la care se adaugă intrarea principală vestică. Toate cele cinci portaluri au ancadramente complexe cu arcade multiple treptate şi suprapuse, ornamentate cu fiale, frunze gotice, nişe pentru sculpturi şi suprafeţe îmbogăţite cu muluri oarbe. Canaturile sunt sculptate în stilul renascentist târziu, numai cel al portalului sud-estic fiind gotic, cu anul 1477 marcat pe o sprânceană.
Faţada vestică a bisericii este prevăzută cu o pereche de turnuri masive, dintre care numai cel nordic depăşeşte înălţimea cornişei bisericii. Ferestrele turnurilor sunt incluse în ancadramente întinzându-se pe două nivele. Pe faţada nordică, între cele două ferestre ale turnului a fost plasată probabil relieful înfăţişându-l pe copilul Isus în biserică, din care azi s-a păstrat numai figura lui Isus, prezentată frontal.

 

Încăperile de sub turnuri, deschise către navele laterale, flanchează un atriu. Nava bisericii este divizată de către cinci perechi de stâlpi datând din secolul al XVIII-lea şi este boltită cu o boltă cilindrică cu penetraţii. În navele laterale se ridică două tribune cu decoraţii goticizante, datate prin inscripţiile 1710, 1711 şi 1714. Tribunele se deschid spre nava principală prin arcade cu arcuri în acoladă, încoronate de fleuroni şi flancate de fiale, formele goticizante fiind împodobite de o decraţie de factură renascentist târzie, caracterizat de prezenţa unor motive florale, festoane şi de o vegetaţie cărnoasă. Formele goticizante ale arcadelor şi ale bolţilor care susţin tribunele se îmbină astfel cu o decoraţie tipic barocă. În primele travee estice ale navelor laterale se pot observa pornirile de nervuri ale lettnerului gotic. În frontonul porţii sud-estice se află pictura murală înfăţişând-o pe Sf. Maria cu Isus, în compania Sf. Ecaterina şi Sf. Barbara. Pe această compoziţie apare stema regală a lui Mathias Corvinus şi a Beatricei de Aragonia, care sugerează datarea frescei în anul 1476.

 

Pe stâlpul mijlociu a părţii sudice a navei a fost construit cu ocazia lucrărilor de reconstrucţie ale bisericii după marele incendiu din 1689 un nou amvon. Accesul amvonului decorat cu medalioane, şi sprijinit de figura lui Moise, este asigurat de o scară cu balustradă renascentistă. În axa centrală a amvonului a fost sculptat monograma donatorului Laurentz Bömches, inclus într-un medalion emblematic. Coroana amvonului a fost donată cu câţiva ani mai târziu de Georgius Abraham. Vizavi de amvon se află două basoreliefuri aurite reprezentând stema oraşului Braşov şi cea a familiei Hunedoreştilor. Dintre stranele bisericii cele mai spectaculoase sunt strana tâmplarilor (1746-1748), împodobită cu elemente sculptate şi pictate, strana consilierilor cu o sculptură în lemn de o calitate remarcabilă (1696), respectiv strana croitorilor, ale cărui parapet este împodobit cu imaginile alegorice ale virtuţilor.

 

Antecedentul transilvan al corului hală de la Braşov poate fi considerat corul bisericii de la Sebeş, ale cărui detalii - de exemplu plasarea şi iconografia galeriei cu statui de pe contraforţi - arată similitudini cu biserica din Braşov. În privinţa detaliilor corul braşovean se aseamănă cu soluţia contraforturilor cu galerie de statui a bisericii de pe Deal din Sighişoara. Arhitectura bisericii de la Braşov este însă fără îndoială strâns legată de arhitectura bisericilor din sudul Germaniei din secolul al XIV-lea, şi mai ales de corul bisericii Sf. Sebald din Nürnberg, construită în anii 1360-1370.

 

În afară de turnurile vestice, structura navei cu porţile laterale sugerează deasemenea influenţe sud-germane, de data aceasta de la începutul secolului al XV-lea (de ex. Sf. Martin din Landshut). Detaliile pot fi însă originare din exemple din Ungaria. Împodobirea contraforţilor retrase treptat cu fiale adosate, compunerea portalurilor cu arcuri multiple, supraetajate sau includerea ferestrelor de turn în ancadramente ce cuprind mai multe etaje, sunt soluţii care pot fi legate de activitatea atelierului de pietrari a bisericii Sf. Elisabeta de la Caşovia, ajuns la Braşov după lucrări la şantierului bisericii Sf. Mihail din Cluj şi bisericii de pe Deal din Sighişoara.

 

Biserica are o valoroasă colecţie de veşminte preoţeşti medievale şi argintărie ecleziastică, şi deţine cea mai mare şi importantă colecţie de covoare anatoliene din Europa.


Bibliografie selectivă
Kühlbrandt, Ernst, Die evangelische Stadtpfarrkirche A.B. in Kronstadt, Bd. I, II, Kronstadt, 1898, 1927.
Seraphin, Friedrich Wilhelm, Führer durch der evangelischen Stadtpfarrkirche A.B. in Kronstadt, Kronstadt, 1903.
[Groß, Iulius], Zum Bau der Schwarzen Kirche, în Kronstädter Zeitung 1923/162. p. 6.
Groß, Julius, Die Gräber in der Kronstädter Stadtpfarrkirche, în Jahrbuch des Burzenländer Sächsischen Museums 1925, pp. 132-154.
Fabritius, August, Zur Portal und Turmfrage der Schwarzen Kirche in Kronstadt. Die Entstehungszeit Kronstadts und seiner Schwarzen Kirche, în Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde 1920, pp. 33-51.
(F.a.), Die Baugeschichtlichen Ergebnisse der Grabungen in der Schwarzen Kirche, în Mitteilungen des Burzenländer Sächsischen Museums 1938, pp. 93-101.
Horwath, Walter, Die Turmanlage der Schwarzen Kirche, în Mitteilungen des Burzenländer Sächsischen Museums 1938, pp. 103-106.
Radocsay Dénes, Adatok a brassói Fekete-templom építéstörténetéhez, în Archeológiai Értesítő 1940, pp. 270-271.
Vătăşianu, Virgil, Istoria artei feudale în Ţările Române, Vol. I, Bucureşti, 195, pp. 69, 228-238, 526-527, 322-323, 732, 763.
Entz Géza, Erdély építészete a 14-16. században, Kolozsvár, 1996, pp. 67-68, 84-87, 125-127, 254-258.
Bálint Ágnes, Brassó, Szűz Mária plébániatemplom (Fekete-templom). în Sigismundus Rex et Imperator. Művészet és kultúra Luxemburgi Zsigmond korában 1387-1437, Szerk. Takács Imre, Mainz, 2005, pp. 659-660.
Jenei, Dana: Imaginea „Fecioarei cu Pruncul între Sfinte" de la Biserica Neagră din Braşov, în Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, 2005, pp. 89 - 97.
Bálint Ágnes, Adalékok a Fekete-templom 1689-es tűzvész utáni újjáépítésének történetéhez. Egyházgondnoki számadáskönyv 1693-ból, în Dolgozatok az Erdélyi Múzeum Érem- és Régiségtárából, Új sorozat I. (XI.), pp. 179-204.
Bálint Ágnes, Biserica Neagră din Braşov - noi propuneri privind cronologia şi contextul construcţiei, în Ars Transsilvaniae, XIX(2009), pp. 5-18.

 



Unable to select database