listare

trimite prin

Biserica sârbească, Arad
Ultima actualizare:  2010-09-07
Autor:  Sarkadi Nagy Emese
Tradus de:  Dezső Éva



Date despre monument
Adresa: Piaţa Sârbească 1.
Cod: AR-II-m-B-00562
Datare: 1698–1702

Date istorice

Biserica, considerată cea mai veche clădire din Arad, a fost întemeiată de căpitanul Jovan Popović Tekelija (Iovan Popovici Techelia), între anii 1698 şi 1702, pentru familiile grănicerilor sârbi (conform documentelor 300 pedestraşi şi 200 călăreţi) stabiliţi aici împreună cu familiile lor. Până la terminarea construcţiei bisericii, comunitatea a folosit capela din lemn, cu hramul Sfântul Nicolae, aflat la o distanţă de doar câteva străzi de aceasta (pe actuala stradă Ceaikovski). Clădirea capelei a dispărut probabil într-un incendiu în 1707 sau 1708, când oraşul a fost asediat de trupele curuţilor. La construirea bisericii noi, cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, s-au utilizat şi pietrele construcţiilor medievale demolate de pe amplasament. Forma actuală a bisericii datează din perioada anilor 1790-1822, când strănepotul fondatorului, Sava Tekelija (după cum prezintă şi autobiografia sa ) a supraînălţat turnul cu meşteri din Rusia, donând 200 taleri dubli de aur, numai pentru poleirea cu aur a globului şi a crucii din vârful turnului.

 

Iconostasul precedent al bisericii a fost pictat în 1772, de renumitul pictor arădean Stefan Tenecki (Ştefan Teneţchi), fiind însă îndepărtat în anii şaizeci ai secolului al XIX-lea şi a vândut bisericii din Fiscut(jud. Arad), unde s-a păstrat până în zilele noastre. Noul iconostas al bisericii sârbeşti a fost sculptat de Mihajlo Janić (Mihailo Ianici) şi pictat de Nikola Alexić (Nicola Alexici). Tot el a pictat şi frescele pe suprafaţa bolţilor. Stranele bisericii au fost decorate de Stevan Alexić (Ştefan Alexici). Pictura interioară a bisericii a fost restaurată în perioada 1902-1903 de către  Stevan Alexić, nepotul lui Nikola Alexić, care a repictat în marea parte aceste suprafeţe. Restaurarea recentă a avut loc în perioada 2002-2008. Cimitirul din jurul bisericii a fost desfiinţat, cele mai însemnate pietre funerare au fost înzidite în pereţii clădirii, respectiv în jurul acestuia, printre altele şi cea a lui Sava Arsić (Sava Arsici), fostul primar al Aradului. În cripta din naosul bisericii este înmormântat marele protector al comunităţii sârbeşti Sava Tekelija şi înaintaşii săi pe linie masculină, iar femeile din familia Tekelija sunt înmormântate în pronaos.

 

În vecinătatea bisericii a fost construit la începutul secolului XX, aşa numitul palat sârbesc, clădire proiectată de arhitectul Emil Tabakovits în stil secession, sediul parohiei sârbe arădene.


Descrierea edificiului

Biserica sârbă ortodoxă, cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, a fost ridicată în partea estică a oraşului, denumită Civitas Rasciana, după populaţia de naţionalitate sârbă, care locuia aici. Clădirea cu un naos de plan dreptunghiular, se încheie spre est cu absida semicirculară a altarului. Deasupra faţadei vestice, se ridică un turn zvelt, sub care se află intrarea principală în biserică, iar intrările laturilor sud şi nord sunt precedate de mici porticuri.

 

Ritmul domol şi uniform, de factură neoclasică, a faţadelor clădirii este asigurat de pilaştrii amplasaţi în interaxul golurilor. Faţada vestică este divizată de patru pilaştri, axa centrală este puţin proeminentă planului general al pereţilor, fiind flancat de alţi doi pilaştri cu capiteluri ionice poleite, de pe care atârnă ghirlande, caracteristice limbajului stilistic neoclasicist. Registrul inferior al faţadei se încheie cu un antablament de structură clasică cu metope şi triglife în dreptul pilaştrilor. Deasupra antablamentului, turnul este flancat de frontoane arcuite, colţurile sunt marcate de bosaje, iar în centrul faţadei turnului se află o fereastră circulară înconjurată de o ghirlandă subţire. Acest nivel se încheie cu o cornişă puternică, care pe turn este urmat de un câmp cu motive inelare şi de un brâu, până sub nivelul clopotului. Toate cele patru faţade ale turnului, la acest nivel sunt străpunse de goluri cu închidere semicirculară şi jaluzele, având chenare tencuite şi ornamente neoclasiciste deasupra, colţurile turnului fiind marcate de pilaştrii cu capiteluri ionice. Registrul clopotului, este urmat de cel al orologiului, cu câte un cadran pe fiecare latură, încheiat cu o cornişă profilată, al cărui traseu urmăreşte semicercul superior al cadranelor. Coiful din tablă de cupru, este penetrat de goluri semicirculare cu jaluzele şi este decorat cu ornamente neoclasiciste.

 

Faţadele laterale sud şi nord preiau compoziţia faţadei principale, fiecare este formată din câte cinci axe delimitate de pilaştri simpli ale căror zonă capitelară este identică cu cea a faţadei vestice, inclusiv şi antablamentul neoclasicist se regăseşte aici. Zona de parapet şi cea deasupra golurilor formează cartuşe, care accentuează axele. În axa mediană pe ambele faţade intrările laterale sunt precedate de mici porticuri cu stâlpi la colţuri, care susţin un timpan triunghiular.

 

Latura estică a clădirii este formată din absida semicirculară puţin mai îngustă decât naosul, pe care sunt definiţi trei segmente egale de către pilaştrii identici cu cei descrişi anterior. Fiecare segment este penetrat de câte o fereastră identică cu cele ale faţadelor laterale ale naosului. În jurul absidei sunt amplasate pietrele funerare ale unor personalităţi ale comunităţii sârbeşti.

 

Interiorul bisericii este articulat cu stâlpi adosaţi geminaţi, care susţin o boltă semicilindrică cu secţiunea în arc de mâner de coş, prin intermediul arcelor dublou aferente. În axele golurilor, bolta este penetrată de frontoane triunghiulare, care marchează ferestrele. Capitelurile ionice poleite ale stâlpilor adosaţi se aseamănă cu cele ale faţadei principale. Pereţii şi stâlpii adosaţi sunt acoperiţi de marmură artificială în nuanţe de gri. Tribuna vestică a bisericii este susţinută de două coloane şi poartă un parapet arcuit cu baluştrii. Spaţiul bisericii este delimitat de un sir de scaune aşezate la distanţa de un metru spre vest de la linia intrărilor laterale. Asemenea scaune sunt dispuse perimetral lângă pereţii bisericii. La limita dintre naos şi altar, se află iconostasul din secolul al XIX-lea, a cărui registre cu icoane încheiate semicircular, urmează până în detaliu, iconostasul catedralei române ortodoxe, ambele fiind pictate de Nikola Alexić. Elementele arhitectonice ale iconostasului se repetă şi deasupra spătarelor stranele dispuse pe latura nord şi sud. În mijlocul naosului, pe o lespede de marmură se află inscripţia cu litere cirilice semnalând locul de veci al lui Sava Tekelija şi a înaintaşilor săi.

 

Picturile murale de pe bolţi, reprezintă în parte imagini biblice şi scene din istoria sârbilor. În semicupola absidei apare figura lui Moise, iar în prima travee a naosului este redat Tatăl ceresc printre evanghelişti şi îngeri. În partea nordică a celei de a doua travee se prezintă o scenă din vechiul testament: Iacov cu ajutorul mamei sale, dobândeşte prin înşelăciune, binecuvântarea întâiului născut de la tatăl său Isac. Pe parte sudică a bolţii este redată o minune săvârşită de Isus.

 

În cea de a treia travee de boltă dinspre est, sunt scene istorice, pe partea nordică Stefan De čanski (Ştefan Decianski), regele sârbilor, împarte pomană poporului, iar pe partea sudică, Sfântul Sava binecuvântează tineretul din jurul său. Ultima travee de boltă reprezintă scena Naşterii, respectiv Sfântul Petru şi Hristos umblând pe apă.

 


Bibliografie selectivă
Pávai Gyula, Mesélő aradi házak, Nagyvárad, 2008. pp. 56-57.
Márki Sándor, Aradmegye és Arad szabad királyi város története, II, Arad, 1892. . 744.
Ujj János, Arad építészeti emlékei, Nagyvárad, 2008. pp. 29-30.
Lanevschi, Gheorghe - Ujj János, Arad. Patrimoniul cultural construit, Arad, 2007. p. 4.
Bojidar Panici, Biserica cu hramul Sf. Nicolae a grănicerilor sârbi din Arad la cumpâna secolelor XVII-XVIII, în: Interetnicitate în Europa Centrală şi de Est, Colecţia minorităţi, vol 4, Arad 2002, pp. 365-373.
Ostoici, Dragutin - Raici, Stevan - Panici, Bojidar- Stepanov, Liubomir - Stevan, Bugarski, Tri veka Tekelijine crkve, Arad 1702-2002, Timişoara, 2002.

 



Unable to select database