listare

trimite prin

Casa parohială romano catolică veche, Gheorgheni
Ultima actualizare:  2010-04-27
Autor:  Emődi Tamás



Date despre monument
Adresa: str. Márton Áron nr. 9-11.
Cod: HR-II-m-A-12836.03

Date istorice
Casa parohială veche, aflată la nordvest de biserica parohială, având o orientare nord-sud, regim de înălţime parter, şarpantă în patru ape şi încăperi boltite este una din cele mai vechi clădiri din localitate.

Descrierea edificiului

Planimetria clădirii prezintă o structură în două tracturi, compusă dintr-o sală cu poziţie centrală, de plan dreptunghiular şi o serie de încăperi de dimensiuni mai mici, dispuse în jurul acesteia: câte două la sud şi nord, vestibulul adosat ulterior laturii vestice respectiv cele două spaţii anexă, adosate ulterior laturii estice. Accesul la clădire se face prin poarta aflată în colţul sudvestic al parcelei. Prima impresie asupra edificiului este creată de decoraţia bogată a faţadelor celor două încăperi sudice. Soclul şi cornişa superioară sunt prevăzute cu o profilatură complexă iar colţurile faţadelor sunt marcate de bosaje cu laturile scurte arcuite alternativ. Cele mai remarcabile decoraţii parietale sunt cele care încadrează ferestrele: chenare profilate cu „urechi", cartuşuri ale câmpurilor de sub ferestre, cu stucaturi ce formează ghirlande de flori, atârnate pe câte două inele.

 

 

Faţadele estic, nordic şi jumătatea nordică a faţadei vestice sunt cu mult mai modest decorate: au ferestre cu chenare din tencuială, decorul parietal rezumându-se la lesene. Pe faţada vestică se remarcă o nişă cu terminaţie în semicerc, aflată deasupra intrării, cu o statuie înfăţişând-o pe Maica Domnului.

 

Învelitoarea clădirii este din ţiglă solzi, iar dintre cele două coşuri de fum cea mai veche este prevăzută cu o profilatură elegantă.

 

Subsolul aflat sub încăperea sudestică, şi accesibilă dinspre un gârlici modern de pe latura estică, este divizat prin arce dublou în segment de cerc şi este luminat prin fereastra amplasată pe latura sudică. Accesul se făcea iniţial dinspre vest, printr-un coridor boltit semicilindric. Acest coridor subteran a fost prelungit din cauza extinderii clădirii cu vestibulul vestic şi prevăzut cu un acces modern.

 

Încăperile sudestic şi nordvestic sunt boltite cu bolţi cilindrice cu penetraţii, restul spaţiilor fiind tăvănite. Tavanul celei din colţul sudvestic este decorat cu o stucatură din elemente vegetale compuse în cartuşe. În ambrazurile nişelor ferestrelor acestei săli au ieşit la iveală fragmentele unor picturi murale policrome reprezentând buchete de flori aşezate în glastre. Deasupra uşii vestice a aceleiaşi încăperi se află o placă înconjurată de un cartuş din tencuială profilată, cu terminaţie în segment de arc. Placa poartă o inscripţie ce pomeneşte anul construcţiei, 1756 şi numele ctitorului: preotul Sikó József.

 

Registrele vizitaţiunilor episcopale tratează deosebit de sumar construcţiile de la mijlocul secolului al 18-lea. Protocolul din 1721 menţionează existenţa în stare bună a vechii case parohiale, preexistente, cu anexele ei. Registrele din anii 1817, 1823, 1831 amintesc doar de numele ctitorului şi de anul construcţiei, - bazându-se probabil pe textul plăcii memoriale - fără să ne ofere alte informaţii.
Stilul compoziţiilor decoraţiei parietale şi a ghirlandelor atârnate este caracteristic pentru fenomenul stilistic al barocului târziu, denumit şi „zopf", răspândit în regiune prin 1780-1800. Importanţa acestor decoraţii stucate realizate pe la sfârşitul secolului al 18-lea sau începutul celui următor, este dată şi de unicitatea lor, având în vedere că la casele burgheziei aflate în zona centrală a localităţii, nou conturată în secolele XVIII-XIX, nu găsim decoraţii parietale ale faţadelor, cu un asemenea stil şi de o asemenea bogăţie.



Unable to select database