listare

trimite prin

Primăria municipiului, Tîrgu-Mureş
Ultima actualizare:  2010-02-20
Autor:  Várallyay Réka
Tradus de:  Kovács Zsolt



Date despre monument
Adresa: Piaţa Victoriei nr. 2.
Cod: MS-II-m-A-15575
Datare: 1905–1906, execuţia: 1906–1908

Date istorice

La începutul secolului XX. Târgu Mureş a devenit una dintre cele mai prospere oraşe ale regiunii, datorită activităţii şi proiectelor primarului oraşului, Dr. György Bernády (1902-1913). Primul pas al formării centrului modern al oraşului, prin amenajarea uneia dintre cele mai mari pieţe a Transilvaniei, a fost organizarea unui concurs de proiecte în februarie 1905, pentru realizarea impozantei clădiri a primăriei. Programul edificiului prevedea o clădire cu trei nivele şi cu turn. Schema funcţională cerea ca să fie amplasate la demisol apartamentele personalului instituţiei, o temniţă, magaziile pompierilor şi încă câteva dependinţe, la parter birourile poliţiei, judecătoriei comunale, oficiului de impozite, serviciului tehnic, arhivei, a bibliotecii etc., iar la etaj birourile primăriei, sala festivă concepută pe înălţimea a două etaje, şi prevăzută cu o tribună, sala consiliului local şi sala de cununii. Turnul primăriei le revenea pompierilor.

 

Dintre cele paisprezece de proiecte participante la concurs, cel câştigător a fost cel elaborat de către Marcell Komor şi Dezső Jakab, cu proiectul Székház (Sediu), care propunea o clădire neobarocă. Cuplul de arhitecţi budapestani s-a consultat şi în perioada anterioară cu primarul Bernády pentru amenajarea pieţei centrale, şi în acest fel cu siguranţă nu a fost o surpriză nici faptul, că pe baza proiectului înaintat, ei au fost însărcinaţi şi cu elaborarea proiectelor finale. Pe parcursul acestui proces al proiectării au intervenit mai multe modificări importante. Turnul a fost mutat din axa centrală pe colţul clădirii, spargând astfel simetria faţadei, iar în locul limbajului neobaroc din prima variantă, proiectele finale au primit o decoraţie tipică artei secession.

 

Una dintre argumentele primarului, prin care sublinia importanţa construirii noii primării a fost faptul că antreprenorii care vor executa construcţiile şi amenajarea interioară a clădirii vor fi firme şi specialişti locali, şi în acest fel investiţiile publice vor rămâne în oraş. Acest principiu a fost respectat pe parcursul diferitelor licitaţii ale execuţiei. Concursul pentru lucrările de execuţie, organizată în vara anului 1906, a fost căştigată de arhitectul local Lajos Csiszár jr., contractul prin care i-au fost încredinţate aceste lucrări, fiind semnată în 24 iulie 1906. Lucrările de tinichigerie i-au revenit meşterului Károly Nagy, cele de lăcătuşerie lui Károly Panajoth, lucrările de zugrăveală fraţilor Jenő şi Dezső Nagy, iar cele din sticlă geamgiului Károly Bartsch, fiind cu toţii meşteşugari locali. În ceea ce priveşte comenzile de lemn şi de mobilă, acestea au fost onorate de către firma Mestitz Mihály és Fiai (Mihály Mestitz şi Fii). Lista artizanilor care au participat la lucrările de construcţie şi de amenajare interioară a Primăriei a fost gravată pe o placă din marmură montată în holul clădirii.

 

La sfârşitul anului 1907 s-a început instalarea instituţiilor publice în noul sediu, deşi mare parte a pavimentelor, a lambriurilor, precum şi toate vitraliile au fost amplasate doar în prima jumătate a anului viitor. Construirea noului sediu al primăriei din Târgu Mureş a fost încheiată în 1908, prin decontul final al antreprenorului Lajos Csiszár jr., în valoare de 700.000 de coroane.


Descrierea edificiului

Structura planimetrică şi tratarea faţadei primăriei din Târgu Mureş păstrează schema compoziţională a planului tipic baroc, cu care cei doi arhitecţi au câştigat concursul de proiecte. Aripele secundare ale clădirii, organizate în jurul unei curţi interioare dreptunghiulare, au două tronsoane formate dintr-un coridor îngust şi un şir de săli. Accesul clădirii este asigurat de mai multe intrări şi case de scări. Axele centrale ale aripii principale, ca şi în cazul castelelor baroce, sunt accentuate de cele trei arcade, care preced intrarea principală, de spaţioasa casă a scărilor de la parter, şi de înalta sală festivă, ce se întinde pe înălţimea a două etaje, fiind amplasată deasupra pornirii casei scărilor.

 

Înfăţişarea faţadei principale este dominată de volumul sălii festive, ieşit în rezalit, precum şi de intrarea principală, aflată în axa centrală a faţadei. Cele trei rezalituri ale faţadei, rezalitul central şi cele două laterale, sunt marcate de câte un acoperiş piramidal. Simetria barocă a faţadelor este întreruptă de prezenţa laterală a turnului, prin care s-a urmărit crearea unui aspect pitoresc, dorit de primarul comandatar. Formele turnului evocă campanilele primăriilor italiene (Siena, Florenţa), şi poate nici nu este accidental faptul, că prosperul oraş transilvănean şi-a fixat ca model exemplul acestor oraşe independente.

 

În ceea ce priveşte tratarea suprafeţei şi elementele decorative ale faţadelor, se amestecă stilul secession maghiar, propagat de cei doi arhitecţi, cu elemente tipice arhitecurii eclectice, rezultând pe alocuri un aspect eterogen. Suprafaţa parterului este determinată de soclul realizat din blocuri de granit (imitând o zidărie ciclopeană), zidul parterului fiind placat cu cărămidă roşie, în contrast cu trahitul gălbui al porticului. Frontonul arcuit al rezalitului central a fost decorat iniţial cu stema oraşului, flancat de flori cărnoase, ambele realizate din ceramică policromă, provenită din atelierele firmei Zsolnay din Pécs, intrările laterale fiind marcate de stema Transilvaniei. (Ambele au fost înlăturate). Suprafaţa frontoanelor triunghiulare ale faţadei sunt ornate deasemenea cu reliefuri din ceramică policromă Zsolnay, ce reprezintă motive florale de culorare roşie şi verde. Chenarele ferestrelor de la primul şi al doilea etaj, precum şi friza dintre ferestrele de la al doilea etaj sunt decorate cu diferite motive din mozaic realizat din granule mai mici şi mărgăritare ovoidale din sticlă colorată, provenind din cunoscutul atelier budapestan al lui Miksa Róth. Culoarea verde închis a chenarelor golurilor de la etaj se potriveşte perfect cu cromatica ceramicii policrome. Ţiglele smălţuite ale acoperişului în pantă abruptă formează tradiţionala decoraţie geometrică prin alternarea ţiglelor colorate (verde, brun, galben şi alb). Tratarea faţadelor curţii este mult mai simplă, singurul element de articulare a acestora, fiind jocul creat prin alternarea suprafeţelor tencuite şi a chenarelor ferestrelor.

 

Poarta principală conduce în spaţiul festiv al holului trinavat şi boltit, al cărui caracter suplu şi spaţios se datorează cromaticii pereţilor de galben ocru, a marmurii roz şi a faianţei Zsolnay de culoare turcoaz, cu irizaţii de verde aurit. Eleganţa acestui spaţiu este accentuată de formele organice ale coloanelor din marmură şi ale parapetelor scării, şi de decoraţiile în formă de rozete ale bolţilor cu structură Rabitz, care, după toate probabilităţile, au fost inspirate de holul Institutului Geografic din Budapesta, proiectat de Ödön Lechner. Cromatica misterioasă a holului contrastează cu strălucirea vitraliilor lui Miksa Róth din casa scării, pe care apare imaginea aproape fotografică a Primăriei şi a caselor care au precedat pe aceasta.

 

Cromatica sălii festive de la primul etaj este deasemenea la fel de unitar şi elegant. Balcoanele ondulate asigură dinamica acestui spaţiu dreptunghiular, acoperit de un plafon fals, decorat cu o splendidă rozetă alb-aurit. Suprafaţa pereţilor de culoare pastelată este parţial acoperită cu un lambriu elegant, decorat cu motivele tipice ale stilului seccesion, precum şi diferite decoraţii aurite, aceste suprafeţe alternând pe alocuri cu aplici strălucitoare din alamă. Lumina exterioară pătrunde în acest spaţiu festiv printr-o serie de vitralii aflate pe partea dinspre piaţă a sălii. Pe aceste vitralii apăreau, în spatele consilierilor, portretele lui Gabriel Bethlen, Francisc Rákóczi al II-lea, Ferenc Deák, Lajos Kossuth, în centru fiind accentuat portretul în figură întreagă a împăratului Francisc Iosif. (Din păcate aceste portrete au fost înlăturate imediat în perioada de după primul război mondial cu scopul declarat de a fi „conservate", pierzându-se un element marcant al farmecului sălii).

 


Primăria este prima clădire importantă în stil secesion a oraşului Târgu Mureş. În decoraţiile sale întâlnim o mult mai complexă ornamentică, decât în cazul complexului Vulturul Negru din Oradea, construit, după proiectele aceleiaşi perechi de arhitecţi, paralel cu Primăria târgumureşeană. Aici nu este vorba numai de prezenţa unor motive stilizate ale artei populare -mai ales cele ale broderiilor de pe dulame-, ci despre o ornamentică maghiară, care se inspiră şi din ornamentele operelor care fac parte din „grand art". De exemplu pe suprafeţele pătrate care formează friza faţadei principale, putem descoperi unele motive de frunze învolburate şi rozete simetrice, cunoscute din ornamentica stranelor gotice târzii. Vârful din tablă al acoperişului înalt a tractului central al clădirii are o decoraţie cu conotaţii simbolice, datorită prezenţei principalelor elemente heraldice ale stemei Transilvaniei, Soarele şi Luna. Decoraţiile interioare se caracterizează deasemenea printr-un rafinament excepţional. Deşi pe parapetele din fier forjat ale casei scărilor apare şi creasta-cocoşului, motivul preferat al arhitecţilor, sau lustra sălii festive este decorată cu un alt motiv răspândit al artei populare, coada de păun, formele din arta populară nu capătă un caracter dominant. Diversitatea materialelor şi a diferitelor detalii prelucrate printr-o serie de tehnici variate s-a închegat într-o clădire cu o înfăţişare decorativă şi agreabilă, dar totodată şi practică, comodă.

 

Cei doi arhitecţi budapestani, Marcell Komor şi Dezső Jakab au iubit oraşul Târgu Mureş, şi nici soarta acestei urbe nu le-a fost indiferentă. Acest oraş a jucat un rol accentuat şi pe parcursul carierei lor profesionale. Edificiul primăriei, primul lor proiect finalizat, poate fi considerat unul dintre importantele capitole al formării propriului lor stil, dar totodată ca şi unul dintre cele mai frumoase exemple ale arhitecturii secession din Transilvania.


Bibliografie selectivă
Gerle János - Kovács Attila - Makovecz Imre, A századforduló magyar építészete, Budapest, 1990.
Kathy Imre, A Lechner-követők, In: Magyar művészet 1890-1919, I-II., Szerk. Németh Lajos, Budapest, 1981.
Keresztes Gyula, Marosvásárhely szecessziós épületei, Marosvásárhely, 2000.
Marosi Barna, Bernády György városa, Marosvásárhely, 1993.
Várallyay Réka, Komor Marcell - Jakab Dezső, Budapest, 2006.


Unable to select database