listare

trimite prin

Sinagoga şi casa de rugăciuni Talmud Tora, Satu Mare
Ultima actualizare:  2010-04-07
Autor:  Bara Júlia
Tradus de:  Dezső Éva



Date despre monument
Adresa: str. Decebal, nr. 4-6
Cod: SM-II-a-B-05207, SM-II-m-B-05207.01, SM-II-m-B-05207.02
Datare: 1889 – 1927

Date istorice

Conform documentelor vremii, în 1735 la Satu Mare erau 17 locuitori evrei. Începând din cea de a doua jumătate a secolului al XVIII-lea numărul populaţiei evreieşti a început să crească simţitor, iar la începutul secolului al XX-lea, Comunitatea Evreilor din Satu Mare, înfiinţată oficial în 1842, a devenit una dintre cele mai importante comunităţi semite din Transilvania.


Dintre cele trei sinagogi mari (ortodox, status quo ante, neolog din Németi) şi cele 25 de case de rugăciuni care funcţionau în oraş, astăzi mai există doar sinagoga ortodoxă din str. Decebal. Sinagoga din strada Ioan Ham, aflată în prag de restaurare, s-a prăbuşit în iulie 2007.

 

 

Prima sinagogă a oraşului s-a construit în 1856 pe locul actualei sinagogi ortodoxe, şi a funcţionat timp de 33 de ani. Datorită stării degradate a acestei clădiri, comunitatea a hotărât construirea unei noi sinagogi. Construcţia s-a realizat în anii 1891-1892, pe timpul rabinului şef Benjamin Farkas Mandelbaum, conform proiectului întocmit de arhitectul şi profesorul de desen Nandor Bach (1842 -1905), originar din Vác (Ungaria), cel care a proiectat şi sinagoga mare de la Oradea.


Numărul populaţiei evreieşti din Satu Mare a crescut la aproape opt mii în 1920. Probabil din această cauză a fost ridicată pe latura sudică a sinagogii casa de rugăciuni Talmud Tora, a cărei construcţie a fost terminată în 1927.

 


Descrierea edificiului

Sinagoga ortodoxă şi casa de rugăciuni Talmud Tora sunt amplasate în centrul oraşului Satu Mare pe str. Decebal. Faţadele principale ale clădirilor, orientate spre vest, sunt paralele cu frontul stradal, iar în curtea din spatele lor se găseşte clădirea sediului Comunităţii Evreilor din Satu Mare. Tot în curte, între clădirea sinagogii şi cea a casei de rugăciune s-a ridicat monumentul comemorativ al evreilor sătmăreni deportaţi.


Sinagoga, realizată în stil eclectic, se încadrează în tipologia sinagogilor răspândite la sfârşitul secolului al XIX-lea, cu spaţiu longitudinal de structură tip hală şi cu galeria femeilor dezvoltată pe trei laturi. Clădirea este orientată est-vest cu faţada principală, cea vestică spre stradă. Faţada principală compusă pe trei axe, pe lângă suprafeţele placate cu cărămidă aparentă este caracterizată de marea diversitate a elementelor arhitectonice, ca pilaştrii puternici cu cinci laturi, de înălţime variabilă, încheindu-se deasupra cornişei cu urne decorative, respectiv brâurile şi golurile terminate semicircular, cu chenare decorative de tencuială şi flancate de pilaştrii cu capiteluri stilizate.


Intrarea principală în holul sinagogii se află în axa centrală a faţadei, iar de o parte şi alta sunt intrările secundare mai modeste, care asigură accesul la galeria femeilor. Nivelul intrărilor şi cel al galeriei este delimitat pe faţadă de brâu dublu, deasupra căruia, în dreptul intrării principale este o fereastră tripartită amplă, divizată de coloane angajate şi încheiate în arce de potcoavă, cuprinsă sub un arc semicircular cu câmpul penetrat de goluri circulare. Deasupra intrărilor secundare sunt ferestre cu închidere semicirculară.


Suprafeţele faţadei, delimitate de pilaştrii, sunt încheiate de frontoane triunghiulare şi cornişă cu şir de arcade oarbe decorative, frontoanele sunt penetrate de ferestre circulare. Vârful frontoanelor este decorat cu diverse motive ornamentale, peste frontonul central se află plăci de piatră inscripţionate amintind de Tablele Legii, iar pe cele laterale palmete decorative. Faţadele laterale sunt alcătuite mai simplu. Faţada nordică şi cea sudică este organizată câte pe şase axe, delimitate de pilaştrii şi cu ferestre suprapuse încheiate semicircular. Pe ambele faţade este şi câte o intrare secundară.
Interiorul sinagogii se accesează printr-un hol (puliş). Spaţiul de plan dreptunghiular (heikhal) este divizat în trei nave de stâlpii din fontă cu capiteluri ornamentate, care susţin galeria desfăşurată în formă de „U". În poziţie centrală este amplasată bima, un podium cu o masă care serveşte la citirea Torei, iar în peretele estic (mizrah) se află nişa grandioasă, cu închidere semicirculară şi coloane, ocupată de dulapul Torei, separat de spaţiul sinagogii cu un grilaj decorativ scund. Pe arcul nişei este o inscripţie în limba ebraică, respectiv decoraţii cu steaua lui David, deasupra dulapului sunt formele caracteristice Tablelor Legii, acestea fiind motive ornamentale specific evreieşti. De o parte şi alta a nişei, sunt amplasate strane, care odinioară erau rezervate conducătorilor comunităţii.


Atmosfera orientală din interiorul templului se datorează picturii ornamentale generale, pe suprafaţa bolţii teşite sunt motive geometrice şi florale stilizate înconjurate de chenare pătrate sau romboidale, iar decoraţia pereţilor este compusă din tipare alternant colorate, reprezentând palmete. Importanţă deosebită în decoraţia interioară au vitraliile compuse din elemente geometrice colorate în alb-mat, albastru şi portocaliu, aplicate în golurile de diverse forme şi lustra impozantă, de factură orientală, ce atârnă deasupra bimei.


Casa de rugăciuni, de lângă sinagogă, este o clădire de plan dreptunghiular alcătuită dintr-un hol şi un spaţiu liturgic cu galerie vestică. Are două accese, poziţionate în axele centrale ale faţadelor vest şi nord.


Faţada principală, cu decoraţii arhitecturale din tencuială sub formă de lezene, se încheie cu o cornişă susţinută de arcatură oarbă decorativă, deasupra căreia se ridică frontonul de factură barocă având conturul compus din curbe. Zona centrală semicirculară conţine steaua lui David, deasupra cu o inscripţie în limba ebraică. De o parte şi alta a intrării principale dreptunghiulare se află câte o fereastră încheiată cu arc în mâner de coş. Golurile de la parter, precum şi ferestrele cu închidere semicirculară de la etaj sunt înconjurate de chenare ornamentale din stuc.


Faţadele laterale sud şi nord compuse pe câte patru axe, delimitate de lezene şi conţinând ferestre suprapuse, cu partea inferioară semicirculară şi cea superioară tripartit arcuită, se încheie în atice ondulate, la partea superioară cu arcatură decorativă.


Interiorul se accesează prin holul utilizat ca sală de rugăciune. Opus intrării principale, pe peretele estic se află compoziţia tripartită cu nişa Torei, decorată cu coloane şi semicoloane, uşa dulapului fiind acoperită de o draperie din catifea abundent brodată cu fire aurii. În faţa acesteia, în centrul spaţiului liturgic, se găseşte bima înconjurată cu un grilaj decorativ. În interior, pereţii sunt modest decoraţi, zugrăveala generală de culoare galben-ocru este ritmată de fâşii verticale albastre cu medalioane circulare având înscrise steaua lui David, armonizând cromatic cu vitraliile ferestrelor.


Bibliografie selectivă
Arhitectura ecleziastică din Satu Mare. Szatmár egyházi építészete. Ecclesial Arhitecture of Satu Mare, Red.: Szőcs Péter Levente, Satu Mare, 2007.
Bura László, Szatmárnémeti kialakulása és fejlődése, Szatmárnémeti, 2002.
Csirák Csaba, A szatmárnémeti zsidó hitközség, în: Szatmári zsidó emlékek, Szerk: Csirák Csaba, Szatmárnémeti, 2001. (Otthonom Szatmár Megye 12.)
Gazda Anikó, Zsinagógák és zsidó közösségek Magyarországon (Térképek, rajzok, adatok), Budapest, 1991.
Muhi Sándor, A Várdomb utcai zsinagóga, în: Szatmári zsidó emlékek, Szerk: Csirák Csaba, Szatmárnémeti, 2001. pp. 196-199. (Otthonom Szatmár Megye 12.)
Szatmárnémeti szabad királyi város, în: Magyarország vármegyéi és városai, szerk. Borovszky Samu, Budapest, 1906.
Streja, Aristide - Schwarz, Lucian, Sinagogi din România, Bucureşti, 1996.


Unable to select database