listare

trimite prin

Biserica greco-catolică „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, Carei
Ultima actualizare:  2010-06-01
Autor:  Bara Júlia
Tradus de:  Dezső Éva



Date despre monument
Adresa: Str. Doina nr. 24
Cod: SM-II-m-B-05285
Datare: 1737−1739

Date istorice

Primii locuitori de religie greco-catolică din Carei au fost haiducii, care s-au stabilit aici începând de la sfârşitul secolului al XVII-lea pentru asigurarea apărării cetăţii, în slujba directă a familiei Károlyi. La începutul secolului al XVIII-lea Sándor Károlyi a delimitat o zonă a oraşului unde să se aşeze haiducii. Mai târziu, în acest cartier (denumit oraşul haiducilor) s-a stabilit şi populaţia română a satelor depopulate din împrejurimi, ridicând simţitor numărul locuitorilor greco-catolici.

 

Prima atestare documentară a bisericii greco-catolice din lemn din oraşul haiducilor se datează în anii 1720. În 1736 s-a mai construit o altă biserică de lemn. Deoarece enoriaşii greco-catolici români şi ruteni nu s-au înţeles în privinţa folosirii comune a noii biserici, rutenii au fost nevoiţi să înceapă construirea unei alte biserici. Biserica nouă, ridicată între 1737 şi 1739 a fost construită cu sprijinul lui Demeter Rácz (1710-1782), administratorul moşiilor familiei Károlyi. Până la terminarea lucrărilor, enoriaşii ruteni au frecventat vechea biserică de lemn.

 

Clădirea bisericii terminată în 1739 a fost grav avariată de cutremurul din 1834, dar comunitatea a reparat-o în curând. Lucrări de renovare au devenit necesare din nou în 1888. După toate probabilităţile atunci au fost achiziţionate amvonul şi altarul, respectiv s-au realizat scenele de pe suprafaţa semisferei cupolei centrale. Tot cu ocazia intervenţiilor din secolul al XIX-lea, s-au înzidit pe laturile sud şi nord ale navei primele goluri de ferestre dinspre intrarea principală, intrarea secundară sudică şi scara care ducea la tribună, amplasată în spatele turnului sudic. Ultimele lucrări de renovare ale bisericii au avut loc în 1967 şi 1973.


Descrierea edificiului

Biserica greco-catolică din Carei este amplasată pe strada Doina, pe un teren comun cu biserica ortodoxă, închinată tot Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, la sud de clădirea vecină, colegiul Iuliu Maniu, fostul sediu al comitatului. Clădirea bisericii, orientată est-vest, are faţada principală pe latura vestică, spre strada paralelă cu strada Doina. Înainte de a se construi pe zona vestică a terenului, la începutul secolului al XX-lea, accesul se făcea dinspre vest printr-o poartă a gardului. În curtea din spatele bisericii în 1894 a fost ridicată o cruce de dimensiuni impozante de către János Bélteky şi soţia Mária Rácz, conform mărturiei inscripției de pe cruce.

 

Clădirea uninavată, cu pereţi din zidărie de cărămidă, acoperită în două ape, spre est se termină cu un altar triconc încheiat semicircular, iar la capătul vestic este marcat de două turnuri. Nava bisericii se extinde spre sud şi nord cu câte o absidiolă de plan semicircular, iar în dreptul lor, spaţiul navei este acoperit cu o cupolă centrală monumentală, care se ridică cu mult deasupra acoperişului şi este acoperit cu coif bulbat susţinut de un lanternon. Alte elemente caracteristice volumetriei complexe a bisericii sunt turnurile vestice acoperite de coifuri bulbate cu lanternoane, respectiv turla care se ridică deasupra cupolei altarului.

 

În partea centrală a faţadei principale, compusă pe trei axe, este amplasat puţin decroşat, portalul principal cu închidere semicirculară, flancată de lesene. Deasupra lintoului bogat profilat se află un fronton arcuit, în câmpul căruia este o fereastră cu închidere în segment de cerc, încadrată de două volute. Portalul principal este accentuat de câteva elemente arhitectonice din tencuială, care se ridică până la nivelul cornişei, având un motiv decorativ central tip scoică. Faţada principală, deasupra cornişei, dispune de un fronton în linie arcuită, penetrat de trei goluri cu închidere în segment de cerc, dincolo de care se ridică perechea de turnuri străpunse pe fiecare latură de goluri de fereastră terminate în semicerc.

 

Faţadele laterale, cu excepţia axei centrale a faţadei nordice (în care se află intrarea laterală, încheiată în segment de cerc), este ritmată de lesene şi ferestre cu închidere în segment de cerc încoronate de timpane triunghiulare deschise, asemănătoare celor de pe faţada principală.

 

Interiorul bisericii este caracterizată de complexitatea spaţiului. Nava are boltă semicilindrică, iar zona de sub turnuri tavan drept. Bolta şi pereţii laterali sunt decorate cu motive ornamentale florale de stucatură, accentuate prin cromatică şi poleire.

 

Spaţiul navei se încheie cu un iconostas bogat decorat, conţinând 19 icoane. Iconostasul a fost realizat din donaţiile lui László Bródi şi soţia Maria Kihán în 1857, de către pictorul János Hippo şi sculptorul László Czinka. În spatele iconostasului se află un altar cu baldachin susţinut de coloane, pictura altarului fiind copia fidelă a celei de pe altarul principal al catedralei din Satu Mare şi reprezintă Înălţarea în Ceruri a lui Isus. Amvonul bisericii de dimensiuni mai modeste, amplasat la limita dintre navă şi cor pare a fi contemporan cu iconostasul şi altarul.

 

Este de remarcat aspectul cupolei centrale ce se ridică pe un tambur. Partea estică a tamburului cilindric este decorat cu stucaturi pictate, reprezentând cei patru evanghelişti, iar partea vestică susţine o tribună a patronului bisericii, cu parapet zidit, şi bogat decorat cu stucaturi. Această tribună este accesibilă din navă, din spatele turnului nordic, pe o scară amenajată în grosimea peretelui navei, care urcă în podul bisericii. Deasupra uşii tribunei se află blazonul familiei lui Demeter Rácz, patronul construcţiilor.

 

Altarul bisericii este luminat în mare parte de lumina ce pătrunde prin golurile cu închidere în segment de cerc, care penetrează partea superioară a tamburului cupolei, fiind flancate de pilaştrii cu capiteluri decorate cu frunze de acant. Cupola semisferică a fost pictată în 1888 de pictorul Kornél Fenczik din Munkacevo cu patru scene din viaţa Maicii Domnului.

 

Pereţii laterali ai navei sunt ritmaţi de nişe adâncite în perete. Stranele amplasate de aici, fac parte din mobilierul original al bisericii. De dată mai recentă este amenajarea capelei la parterul turnului sudic.
Biserica greco-catolică din Carei este una dintre cele mai timpurii clădiri baroce din oraş, păstrate până astăzi. Pe lângă acesta, importanţa bisericii se datorează planului şi volumetriei specifice, în baza cărora, literatura de specialitate consideră că a fost construită după modelul bisericii greco-catolice din Máriapócs, Ungaria.


Bibliografie selectivă
Arhitectura ecleziastică din Satu Mare. Szatmár egyházi építészete. Ecclesial Arhitecture of Satu Mare, Red.: Szőcs Péter Levente, Satu Mare, 2007.
Asztalos György, Nagy -Károly rendezett tanácsú város története 1848-ig, Debrecen, 2004.
Benedek Zoltán, A nagykárolyi görög katolikus magyar templom, Szatmárnémeti, 2001.
Szatmár vármegye, Szerk. Borovszky Samu. Budapest, 1908. (Magyarország vármegyéi és városai).
Silaghi, Augustin Dorel, File din istoria oraşului şi cultelor din Carei, Carei, 2004.
Terdik Szilveszter, Rácz Demeter, egy XVIII. századi görög katolikus mecénás, în: A nyíregyházi Jósa András Múzeum Évkönyve, Nyíregyháza, 2007.


Unable to select database