listare

trimite prin

Hotelul Astoria (Palatul Sztarill), Oradea
Ultima actualizare:  2011-02-05
Autor:  Pál Emese
Tradus de:  Mihály Melinda



Date despre monument
Adresa: str. Teatrului nr. 1.
Cod: BH-II-m-B-01082
Datare: 1902, lărgire: 1906

Date istorice

În anul 1902 arhitectul Ferenc Sztarill (1859–1943) a demarat construcţiile unei case de raport cu două etaje, la intersecţia Pieţii Ferdinand cu strada Teatrului. Proiectele clădirii au fost elaborate deasemenea de către Sztarill, recunoscut fiind ca unul dintre cei mai productivi arhitecţi ai oraşului. Sztarill şi-a terminat studiile de arhitectură în anul 1906 la Budapesta. A fost timp de mai mulţi ani şeful Federaţiei Constructorilor din Oradea. În procesul construcţiilor a lucrat mai ales ca executant, în cele mai multe cazuri el a executat clădirile proiectate de Komor şi Jakab (de ex. Palatul "Vulturul negru" şi casa Adorján), însă a lucrat şi la numeroase clădiri eclectice şi în stil secession din Oradea.

 

Etajul palatului Sztarill iniţial era ocupat de locuinţe, iar pe parter se afla renumita cafenea EMKE, cu mobilă în stil secession. În anul 1904 proprietarul a făcut o ofertă oraşului pentru lărgirea clădirii, prin achiziţia depozitului de decoruri de teatru din vecinătate, care urma să fie construit într-o altă parte a oraşului. Conducerea oraşului a respins oferta, astfel clădirea a fost lărgită cu patru axe în direcţia străzii Teatrului. În anii 1930 palatul Sztarill a fost transformat în hotel, preluând denumirea de Hotelul Astoria.

 

Hotelul a funcţionat doar timp de câţiva ani, pentru că după cel de-al doilea război mondial a fost închis, încăperile de la etaj fiind destinate din nou locuinţelor. Spaţiile cafenelei EMKE au fost folosite mai întâi pentru nevoile unui magazin de mercerie, devenind apoi spaţiu expoziţional. În anul 1975 au redeschis hotelul Astoria, însă mobilierul original, realizat în stil secession n-a fost păstrat.


Descrierea edificiului

Clădirea de colţ are cinci axe spre Piaţa Ferdinand şi zece axe spre strada Teatrului, având o structură compusă din parter, mezanină şi două etaje. Deşi brâurile mediane proeminente asigură articularea orizontală a faţadelor, frontoanele înalte, cu contururi curbate, precum turnul aflat la colţul rotunjit accentuează puternic verticalitatea. Particularitatea clădirii se datorează amestecului motivelor specifice stilului gotic şi secession. Axele laterale ale faţadei dinspre Piaţa Ferdinand şi axa a patra, a şasea şi a noua dinspre strada Teatrului ies faţă de planul faţadei. Între porţiunile ieşite, sprijinite de console curbate, se află balcoane ondulate, cu balustrade din fier forjat, decorate cu trandafiri şi floarea soarelui. Pereţii parterului sunt străpunse de ferestre dreptunghiulare, la mezanină se află ferestre cu închidere în mâner de coş, la primul etaj găsim ferestre cu închidere trilobată, iar la al doilea sunt ferestre şi uşi cu închidere în acoladă. Frontoanele cu închidere în acoladă sunt străpunse de ferestre cu închidere în acoladă, suprafeţele aflate între frontoane fiind marcate de ferestre de dimensiuni reduse, cu închidere trilobă. Ferestrele celor trei nivele sunt încadrate de câmpuri adâncite în planul faţadei, ce urmăresc formele ferestrelor. Deasupra cornişei turnului se înalţă un nivel străpuns de ferestre patrulobe, precum coiful turnului, sprijinit pe un şir de colonete cu capiteluri decorate cu motive de floarea soarelui. Sub ferestrele suprafeţelor ieşite din planul faţadei apare un decor format din floarea soarelui, lalea şi crin, înscrise în câmpuri dreptunghiulare dispuse orizontal. Aceleaşi elemente pot fi zărite pe consolele aparente ale cornişelor şi balcoanelor, sub brâul ce separă parterul de mezanină, suprafaţa aflată deasupra colonetelor turnului fiind decorată cu lalele. Sub coiful turnului şi sub cornişa principală, în jurul ferestrelor axelor ieşite faţă de planul faţadei putem observa un şir de butoane decorative.

 

Din bogata decoraţie de odinioară, realizată în stil secesssion s-au păstrat doar câteva elemente. În primul rând planimetria clădirii este cea care merită o atenţie deosebită. Intrarea ce se deschide pe colţul edificiului conduce în sălile fostei cafenele. La stânga şi la dreapta se află câte o sală alungită, în centru fiind plasată scara spiralată ce are acces spre mezanină. Ambele săli sunt prevăzute cu galerii curbate, sprijinite de stâlpuri masive, care iniţial erau decorate cu oglinzi şi lambriuri din lemn. Tavanele de la parter şi de la mezanină sunt decorate cu stucaturi ce reprezintă motive florale stilizate, caracteristice stilului secession.


Bibliografie selectivă
Constantin, Paul, Arta 1900 în România, Bucureşti, 1972, p. 123.
Gerle, János–Kovács, Attila–Makovecz, Imre, A századforduló magyar építészete, Budapest, 1990, p. 187, 261.
Hârca, Rodica, Oradea. Decoraţii Art Nouveau, Oradea, 2007, p. 103–105.
Péter, I. Zoltán, Nagyvárad 900 éves múltja és épített öröksége, Nagyvárad, 2005, p. 238–239.
Péter, I. Zoltán, Mesélő képeslapok. Nagyvárad 1885-1915, Nagyvárad, 2002, p. 94–96.
Ştefănuţ, Ada, Arta 1900 în România, Bucureşti, 2008, p. 54.


Unable to select database