listare

trimite prin

Casa Poynár, Oradea
Ultima actualizare:  2011-02-11
Autor:  Pál Emese
Tradus de:  Mihály Melinda



Date despre monument
Adresa: str. Nicolae Grigorescu nr. 6.
Cod: BH-II-m-B-01049
Datare: 1907

Date istorice

La intersecţia Pieţei Ferdinand cu strada Grigorescu, vizavi de hotelul Rimanóczy odinioară se afla mica casă cu parter a familiei Poynár, despre care în ziarul Nagyváradi Napló la data de 3 iulie 1904 se scria: “pe piaţa Bémer, în cel mai frumos loc al oraşului se situează oribila casă cu parter a descendenţilor familiei Poynár, a cărei achiziţie constituie de mult timp dorinţa comunităţii”. Conducerea oraşului tindea spre achiziţia imobilului, ce adăpostea mai multe spaţii comerciale, în vederea îndreptării străzii Grigorescu, iar în acelaşi timp achiziţia casei era râvnită şi de Kálmán Rimanóczy sr., proprietarul hotelului şi a băii de aburi din vecinătate, din dorinţa de a construi o terasă pentru restaurantul propriu, oferind oraşului pentru închirierea locului suma anuală de 2000 de coroane. Proprietarul casei, János Poynár, membru al consiliului orăşenesc şi şeful depozitului de tutun, a fost de acord cu îndreptarea străzii, prezentând în acelaşi timp şi planul lui de a ridica în locul vechii clădiri o casă de raport cu două etaje după anul 1906, după expirarea contractului de închiriere. Exproprierea a fost aprobată de către oraş la data ianuarie 1907, proiectele lui Poynár fiind depuse în aprilie. Noua casă de raport a fost proiectată de arhitectul orădean, Ferenc Sztarill, executarea lucrărilor fiind coordonată şi finalizată de către acelaşi arhitect, în noiembrie 1907.

 

 

Încăperile de la parter ale noului imobil au fost destinate diferitelor magazine, între care se afla şi prăvălia de haine bărbăteşti ale fraţilor Koch, pe mezanină era un magazin de mobilă de fabricaţie locală şi cabinetul stomatologic al lui Gyula Kovács.


Descrierea edificiului

Clădirea de plan dreptunghiular aflat la colţ de stradă este dominată de o structură şi decor tipic stilului secession. La nivelul etajelor faţada iese faţă de planul parterului, zonele respective fiind srpijinite de un şir de console curbe, cu excepţia axelor din flancuri, care se racordează planurilor ieşite prin intermediul unor balcoane. Faţada simetrică are o articulare preponderent verticală, unicul element orizontal fiind brâul median proeminent, de pe care pornesc consolele etajelor. Cel mai caractertistic element al clădirii este turnul de colţ acoperit cu coif bulbat, al cărui ultim nivel este articulat cu un şir de semicolonete cu capiteluri decorate cu frunze şi croşete. Faţadele laterale şi primul etaj al turnului sunt străpunse de ferestre dreptunghiulare, etajul al doilea fiind dominat de ferestre cu închidere semicirculară. Pervazul ferestrelor este sprinijit de console simple, chenarul fiind decorat cu un şir de butoane de forma unor rozete stilizate. Sub brâul median se află un şir de butoane decorative, însă acest tip de decor se afla iniţial pe suprafeţe mult mai întinse. Cele două axe principale sunt încoronate de un fronton triunghiular cu contur curbat, străpuns de o fereastră circulară, suprafaţa aflată deasupra golului fiind decorată cu relieful unui vas cu flori. Motivele zoomorfe specifice stilului secession pot fi zărite pe alocuri şi pe faţada casei Poynár, mai exact pe balustradele balcoanelor, în forma unor fluturi. În axa centrală a faţadei dinspre Piaţa Ferdinand, între ferestrele de la etajul al doilea se află relieful unui corb cu un inel între ciocuri şi anul 1894, încadrat de o cunună barocizantă. Deocamdată nu a fost elucidată semnificaţia acestui relief, deoarece conform datelor istorice imobilul a fost construit mai târziu cu un deceniu. Unica intrare a clădirii se deschide dinspre strada Grigorescu, iar interiorul nu mai păstrează azi detalii din decorul original.

 

Deşi imobilul prezintă numeroase elemente specifice stilului secession, precum consolele şi frontoanele curbe, decorul vegetal şi zoomorf, butoanele decorative, aspectul clădirii nu este dominat de specificele linii sinuoase, ondulate ale stilului. Deşi consolele curbe şi turnul decorat cu semicolonete seamănă cu detaliile palatului Sztarill (mai târziu palatul Astoria), proiectat şi executat în anul 1902 de către acelaşi Ferenc Sztarill, casa Poynár prezintă un aspect mai unitar, mai clar faţă de palatul Sztarill, în cazul celei din urmă predominând elementele eclectice.


Bibliografie selectivă
Constantin, Paul, Arta 1900 în România, Bucureşti, 1972, p. 123–124.
Gerle, János–Kovács, Attila–Makovecz, Imre, A századforduló magyar építészete, Budapest, 1990, p. 187, 261.
Hârca, Rodica, Oradea. Decoraţii Art Nouveau, Oradea, 2007, p. 106–107.
Péter, I. Zoltán, Nagyvárad 900 éves múltja és épített öröksége, Nagyvárad, 2005, p. 239.
Péter, I. Zoltán, Mesélő képeslapok. Nagyvárad 1885–1915, Nagyvárad, 2002, p. 99–101.
Ştefănuţ, Ada, Arta 1900 în România, Bucureşti, 2008, p. 54.


taguri

Discuţie

imagini

includere într-o altă pagină