listare

trimite prin

Hotelul Parc, Oradea
Ultima actualizare:  2011-02-14
Autor:  Pál Emese
Tradus de:  Mihály Melinda



Date despre monument
Adresa: str. Republicii nr. 5.
Cod: BH-II-m-B-01075
Datare: 1785, 1914–1915

Date istorice

La intersecţia străzii Republicii cu strada Aurel Lazăr, vizavi de mănăstirea ursulinelor, se află Hotelul Park, deschis publicului în anul 1915. În anul 1727 parcela, care urma să devină cea a hotelului, a fost donată de către contele Imre Csáky, episcopul orădean, ordinului premonstratense cu scopul de a ridica aici o biserică şi o mănăstire, însă frecventele inundaţii ale Crişului l-au determinat pe administratorul ordinului Vazul Graff să construiască doar o clădire de dimensiuni reduse. Destinaţia edificiului nu este clară, documentele scrise atestă faptul că începând din anul 1737 funcţiona o farmacie în clădire. În anul 1785 parcela şi casa au intrat în proprietatea contelui Sámuel Teleki, comitele suprem al comitatului Bihor, el construind pe acesată parcelă un palat baroc cu un etaj.

 

În anul 1833 palatul se afla în proprietatea contelui Ádám Rhédey, contele cedând încăperile de la etaj noului înfiinţat Casinou Naţional al Judeţului Bihor. Casinoul a funcţionat în aceste spaţii până în anul 1888, avea şapte încăperi, o sală de şedinţe, o sală de conversaţii, două săli de lectură, trei săli de jocuri şi o sală de popice, în care a fost instalată şi biblioteca formată din 2000 de volume. În perioada 1863–1870 în încăperile dinspre curte a funcţionat atelierul foto al fotografului István Kiszel. Mai târziu palatul a intrat în posesia familiilor Rhédey şi Bethlen. În anul 1904 clădirea a fost moştenită de către văduva lui Gergely Bethlen şi de copiii minori ai acesteia. În acelaşi an József Moskovits şi Mór Moskovits jr. au încercat să achiziţioneze imobilul, oferind pentru acesta suma de 280.000 coroane . În final încercarea celor doi Moskovits a eşuat, clădirea ajungând în proprietatea familiilor Weiszlovits şi Heiman în urma unei înţelegeri a soţiilor lui Adolf Weiszlovits şi al lui József Heiman.

 

 

 

În anul 1909 edificiul a ajuns în mâna familiei Weiszlovits, partea familiei Heiman, scoasă la licitaţie, a fost cumpărată de către Lajos Weiszlovits. Fiii săi, Emil şi Gyula au transformat încăperile de la parter în spaţii comerciale, iar încăperile de la etaj au devenit camere de oaspeţi. Conform articolului din data de 25 iunie 1914 al revistei locale Nagyváradi Napló “în urma demolării zidurilor despărţitoare au amenajat 60 de camere frumoase, confortabile, dotate cu apă curentă, reţea electrică, încălzire centrală şi cu confort modern.” În acelaşi timp clădirea a fost refaţadizată în manieră eclectică, ţinând cont de articularea sa originală. În vederea asigurării serviciului complet al oaspeţilor, hotelul a fost întregit cu un grajd, un garaj pentru automobile şi o grădină. Hotelul Park şi-a deschis porţile în martie a anului 1915.


Descrierea edificiului

După mărturia unei cărţi poştale ilustrate, datate înaintea anului 1915, faţada principală a clădirii avea o poartă cu deschidere în mâner de coş, un balcon aflat deasupra porţii, faţada fiind închisă cu un timpan. Simplele ferestrele identice, dreptunghiulare, câmpurile adâncite în planul faţadei şi frontoanele triunghiulare ale ferestrelor sunt dovada unei transformări ale faţadelor palatului baroc în manieră clasicizantă. La începutul secolului XX. palatul a căpătat un aspect barocizant, faţadele fiind modificate într-un stil eclectic, prin folosirea elementelor preponderent neobaroce. Ferestrele au căpătat ancadramente cu partea superioară evazată, împodobite în partea superioară cu un decor compus din volute şi frunze, locul timpanelor fiind preluat de frontoane arcuite, flancate de volute, întreaga faţadă fiind încoronată de un atic. Ferestrele din axa centrală şi din flancuri au fost prevăzute cu sprâncene drepte, sprijinite pe console, decorate în partea centrală cu volute. În axele menţionate cornişa principală este accentuată cu console. Cornişa principală este prevăzută pe întreaga lungime cu un şir de ove şi denticuli. Sub pervazele ferestrelor se află panouri compuse din forme geometrice, iar pe faţada principală, pe laturile balconului găsim decoraţii formate din volute şi motive vegetale. Cele două balcoane ale faţadei dinspre strada Aurel Lazăr sunt prevăzute cu parapete decorate cu motive geometrice şi motive vegetale şerpuitoare, tipice stilului secession, decorul balconului din axa centrală a faţadei dinspre strada Republicii fiind de factură eclectică, mai reţinută, ornamentată cu festoane. Faţada dinspre strada Republicii are 20 de axe, cea dinspre strada Aurel Lazăr are 9 axe de goluri, parterul ambelor faţade este ocupat de spaţii comerciale, cu vitrine de dimensiuni variate.

 

Interiorul este înzestrat cu un decor în stil secession bogat şi variat. Ambele intrări au o decoraţie tipică stilului secession. Dinspre strada Aurel Lazăr se deschide o intrare cu închidere în segment de cerc, cu canate ornamentate în partea superioară cu motive de floarea soarelui, frunze şi vrejuri. Canatele intrării dinspre strada Republicii sunt decorate cu motive florale şi de coup de fouet (lovitură de bici) şerpuitoare, decoraţia ambelor canate fiind realizate din fier forjat. Intrarea dinspre strada Republicii conduce printr-un coridor strâmt, acoperit cu boltă semicilindrică cu secţiunea în arc frânt, în holul hotelului. Bolta şi pereţii coridorului sunt bogat decorate cu motive florale şi cu frunze aurite, în afară de acestea alte detalii demne de remarcat sunt canatul uşii ce conduce spre toaletă, decorat cu motive geometrice, o oglindă încadrată de coloane cu fusuri împletite, precum şi structura din lemn ce apără şi maschează caloriferele, decorată cu motive geometrice. Din holul hotelului porneşte scara ce conduce spre încăperile etajului, iar pe latura din stânga a holului se deschide intrarea într-un mic restaurant. Partea superioară a pereţilor holului sunt decorate cu un decor ce reprezintă câmpuri înflorite cu fluturi, acest tip de decor fiind prezent şi pe partea superioară a panourilor casei scărilor. Ferestrele sunt înconjurate de stucaturi ce reprezintă buchete de flori, cu vrejuri abundente, având în vârfuri câte o floare de dimensiuni mai mari, ieşită uşor din planul faţadei. Zona de sub ferestre este umplută cu stucaturi plastice ce reprezintă diferite motive vegetale şi relieful unei broaşte care pândeşte o libelulă din spatele unui nufăr. Lustra casei scărilor este o piesă specifică artei decorative a stilului secession. Becurile atârnate sunt completate de ramuri de palmier şi cu libera compoziţie a diferitelor soiuri de frunze, partea superioară fiind decorată cu relieful unui chihlimbar.

 

Partea superioară a pereţilor restaurantului este ornamentată cu relieful unor putti muzicanţi, aşezaţi între coroane de lauri şi festoane, panourile de sub acestea fiind decoraţi în partea inferioară cu coşuri cu fructe, aşezaţi pe socluri înalte. Pereţii sunt acoperiţi parţial de oglinzi. Pe latura dinspre curte a restaurantului se află o uşă vitrată, cu vitrajul alcătuit din cercuri colorate.

 

Ferestrele faţadelor dinspre curte sunt prevăzute cu vitralii decorate cu motive zoomorfe, precum o bufniţă, o broască, o gâscă, un crocodil, însă apare şi o formă ce seamănă cu laleaua.

 

În pofida faţadelor exterioare simple, reţinute, clădirea Hotelului Parc constituie un ansamblu valoros datorită interioarelor păstrate într-o stare relativ bună, caracaterizată prin compoziţii individuale realizate în stilul secession, compuse din motive florale şi zoomorfe, dar şi prin canate de uşi şi de ferestre originale, care contribuie la păstrarea atmosferei de odinioară de la cumpăna dintre cele două secole.


Bibliografie selectivă
Hârca, Rodica, Oradea. Decoraţii Art Nouveau, Oradea, 2007, p. 42–45.
Péter, I. Zoltán, Nagyvárad 900 éves múltja és épített öröksége, Nagyvárad, 2005, p. 210–211.
Péter, I. Zoltán, Mesélő képeslapok. Nagyvárad 1885-1915, Nagyvárad, 2002, p. 74–75.


taguri

, hotel
Unable to select database