listare

trimite prin

Palatul Széky, Cluj-Napoca
Ultima actualizare:  2012-03-08
Autor:  Mihály Melinda



Date despre monument
Adresa: str. Regele Ferdinanad nr. 37.
Cod: CJ-II-m-B-07314
Datare: 1893

Date istorice

alatul Széky se află la colţul de nord-vest al Pieţii Mihai Viteazul, pe o parcelă de colţ de dimensiuni considerabile, mărginită de strada G. Bariţiu, strada Regele Ferdinand şi de malul Someşului. Palatul este unul dintre clădirile ce domină colţurile podului de peste Someş, aflat la întâlnirea străzii Gheorghe Doja (Regele Ferdinand) cu strada Mare (Horea), fiind unicul traseu direct ce conduce din centrul istoric al oraşului spre gara feroviară. În anul 1884 arhitectul Balázs Debreczeni a elaborat la cererea primarului Károly Haller un proiect privind lărgirea, modernizarea traseului, scopul primordial al proiectului fiind construirea unui nou pod de fier peste Someş. Lărgirea străzii Mari a necesitat demolarea caselor de pe strada Evreilor. Noul pod cu două benzi a fost construit în luna mai a anului 1889, pe locul podului vechi al oraşului, ridicat în secolul al XVII-lea. La începutul anilor 1890 conducerea oraşului a iniţiat un program pentru construirea a patru clădiri de raport la colţurile podului. În decursul unui deceniu podul a fost flancat cu un ansamblu de clădiri, compus din patru case de raport reprezentative, cu mai multe etaje, prevăzute cu câte un turn de colţ. Prima clădire a acestui ansamblu a fost palatul Széky, construit în anul 1893, urmat de palatul neobaroc Babos de la colţul de sud-est, ultimele două fiind clădirile eclectice de pe latura de nord a Someşului, respectiv palatul Elián şi palatul Bénig, terminate în jurul anului 1900.

 

Palatul Széky a fost construit de către Miklós Széky, membrul unei familii de farmacişti, după planurile arhitectului din Budapesta, Samu Pecz. În tinereţe Miklós Széky şi-a practicat meseria în Lausanne, în Basel şi Nizza, după care s-a reîntors în ţară, stabilindu-se la Cluj. După terminarea construcţiei palatului a deschis în încăperile de la sud-estul imobilului farmacia ce purta numele regelui umanist, Hunyadi Mátyás. Mobilierul farmaciei a fost realizat în stil neogotic probabail de către tâmplarul clujean B. Bak Lajos, în atelieril său apropiat de pe strada Regelui Ferdinand, înfiinţat în anul 1869. Miklós Széky a fost recunoscut în oraş nu numai datorită activităţii sale în cadrul industriei farmaceutice, ci şi în calitatea de profesor universitar, dar şi ca membru al Cercului de Conversaţii Englezeşti, fondat în oraş în anul 1877. După moartea lui Miklós Széky, farmacia a fost preluată de către fiul acestuia, farmacistul şi profesorul universitar Tibor Széky, şi a funcţionat sub conducerea lui până în perioada de după primul război mondial. În anii următori farmacia a căpătat denumirea de Şarpe (Kígyó), Apostol (în anii 1920-1930) şi Minerva (în prima jumătate a anilor 1940). Vechile încăperi ale farmaciei funcţionează şi azi ca farmacie.

 

 

 

Samu Pecz, arhitectul palatului a studiat la universitatea din Stuttgart, terminându-şi studiile la Viena, ca studentul profesorului Theofil Hansen. După reîntoarcerea în Ungaria, a participat mai întâi la lucrările de restaurare ale bisericii Matia din Buda, conduse de către arhitectul Schulek Frigyes, apoi între anii 1880-1882 a lucrat în biroul lui Hauszmann Alajos. Timp de cinci ani a fost asistentul universitar al lui Schnehár János şi al lui Steindl Imre, iar începând din anul 1887 a fost angajat la Universitatea Tehnică, unde a devenit unul dintre profesorii importanţi ai catedrei. Stilul său arhitectural poate fi caracterizat prin structuri moderne din fier, faţade eclectice, acoperite cu cărămidă aparentă, faţadele lui fiind dominate de elemente stilistice medievale, preponderent neogotice.


Descrierea edificiului

Palatul Széky, aflat la colţul de nord-vest al Pieţii Mihai Viteazul este o clădire reprezentativă de raport, de dimensiuni mari, care domină imaginea străzilor G. Bariţiu şi Regele Ferdinand şi malul Someşului. Cele trei faţade ale edificiului sunt articulate cu un soclu acoperit cu plăci de calcar, cu un brâu accentuat cu un şir de denticuli şi frunze de acant, un al doilea brâu decorat cu o friză cu motive geometrice şi o cornişă puternic profilată, ornamentată cu un şir de console, combinate cu frunze de acant şi denticuli. Cele două colţuri ale clădirii sunt marcate de rezalite de colţ, având câte o axă pe fiecare faţadă. Aripile clădirii sunt acoperite cu acoperişuri în două ape, străpunse ritmic de gurile de aerisire ale podului, cu închidere în formă de trilobi, încoronate de fleuroane din piatră. Deasupra rezalitelor de pe colţuri se înalţă acoperişuri abrupte, în patru ape. Acoperişurile rezalitelor sunt în partea inferioară acoperite de frontoanele triunghiulare ale rezalitelor. Aceste frontoane sunt decorate cu friză treptată la margini, cu reliefuri de crin, fiind străpunse la nivelul podului cu guri de aerisire polilobate, fiind încoronate de crenelaje treptate. Deasupra rezalitului de sud-est se înalţă un coif cu secţiune poligonală, decorată pe la jumătatea înălţimii cu o coroană deschisă din fier forjat şi cu un steag din tablă, marcat cu monograma Sz al proprietarului. Nivelurile superioare ale rezalitelor sunt accentuate cu bosaj. Rezalitul de nord-est este prevăzut cu un coif în patru ape, având un paratrăsnet decorat cu motive florale din fier forjat, colţul teşit al clădirii fiind îmbogăţit cu un balcon închis, de forma unui turn circular de două etaje, sprijinit pe o consolă masivă, decorată cu motive vegetale. Articularea orizontală a turnului este în linii mari identică cu articularea faţadelor. Balconul este acoperit cu un crenelaj treptat, un coif abrupt în patru ape, prevăzut cu o sferă decorativă şi un steag din tinichea cu monograma proprietarului (Sz). Articularea orizontală a celor trei faţade ale palatului sunt identice, faţada dinspre malul Someşului este completată cu nivelul subsolului.

 

Parterul şi subsolul palatului este acoperit cu plăci de calcar, iar nivelurile superioare cu cărămidă aparentă. Faţada dinspre strada G. Bariţiu are 2 axe, cea dinspre strada Regelui Ferdinand 9, iar pe etaje 11, faţada dinspre malul Someşului are 6 axe de goluri.

 

În axa centrală a faţadei dinspre strada Regelui Ferdinand se deschide poarta de intrare pietonală. Această axă este accentuată la primul etaj de un balcon, sprijinit pe console decorate cu frunze de acant. Parapetul balconului este compus dintr-un şir de colonete având capiteluri cu croşete, flancate de stâlpuri scunde. Parterul este străpuns de un şir de vitrine de diferite forme, poarta de intrare având închidere semicirculară, vitrinele din rezalite au închidere în ogivă, iar cele din celelalte axe au închidere în segment de cerc, flancate de vitrine cu închidere în arc frânt. Ferestrele de la etaje au închideri semicirculare, cele de la etajul al doilea fiind geminate. În rezalite se află alte tipuri de deschideri, cele de la primul etaj fiind geminate, cele de la etajul al doilea tripartite, sprijinite pe colonete cu capiteluri decorate cu croşete. Ferestrele tripartite sunt încadrate de un panou cu închidere în ogivă, cu suprafaţă decorată cu motive geometrice asemănătoare unor arabescuri.

 

Poarta de intrare a faţadei principale are două canate decorate în partea inferioară cu panouri în formă de romburi şi rozete, motive neogotice, crinuri, ghinzi şi ramuri de stejar, precum monograma SzM al proprietarului, încadrat de ramuri de stejar. Intrarea conduce într-un hol de dimensiuni reduse, boltit cu o boltă în cruce cu nervuri cu două travee şi cu chei de boltă ornamentate cu ramuri de stejar, sprijinită pe console decorate cu crengi de stejar. Pavimentul holului este realizat din ciment cu prundiş de marmură, tipic sfârşitului de secol XIX, decorat cu motive neogotice, cum ar fi crinul stilizat şi patrulobul, ce încadrează inscripţia ce datează construirea edificiului în anul 1893. Casa de scări este luminată de ferestre de dimensiuni mari, cu închidere în ogive, parapetul scărilor fiind decorat cu motive vegetale din fier forjat, cum sunt frunzele şi vrejurile, tratate în manieră neogotică. Sub văruiala scorojită a pereţilor casei scărilor se conturează o bandă de pictură decorativă ce reprezintă frunze şi vrejuri, tratate deasemenea în manieră neogotică. Casa scărilor comunică cu coridoarele din axa longitudinală a aripii de est, care conduc la rândul lor spre locuinţe.

 

Din mobilierul original al palatului Széky azi se mai păstrează mobilierul farmaciei. Prima încăpere dinpsre stradă, destinată vânzării este cea mai elegantă, fiind acoperită cu o boltă în cruce, cu nervuri. De-a lungul pereţilor se află şiruri de dulapuri cu poliţe deschise în partea superioară şi sertare în partea inferioară, decorate cu colonete cu fus împletit, prevăzute cu capiteluri ionice. Sub cornişa profilată a dulapurilor se află panglici decorative, iar deasupra cornişei se întinde un crenelaj din crinuri stilizate. Şirul de dulapuri este străpuns pe două laturi şi pe colţ de câte o intrare, celelalte două laturi ale încăperii sunt destinate vitrinelor, combinate cu câteva sertăraşe de dimensiuni reduse. Deasupra celor trei intrări cornişa este încoronată cu câte un fronton triunghular, împodobit cu fleuron, intrarea din colţ fiind accentuat şi printr-un ceas incastrat în mobilier. Funcţiile celor trei încăperi în care conduc intrările sunt marcate de panglicile inscripţionate din friza dulapului, acestea fiind următoarele: receptura, laboratorium şi officium.

 

Palatul Széky face parte dintre cele mai importantele ansambluri arhitecturale, ce predomină imaginea oraşului. Palatul construit în manieră neogotică este una dintre primele proiecte realizate de către Samu Pecz, şi păstrează încă amprenta puternică a atelierului lui Frigyes Schulek.


Bibliografie selectivă
Asztalos Lajos: Kolozsvár. Helynév- és településtörténeti adattár. Kolozsvár 2004. 465, 519-520.
Gerle János-Kovács Attila-Makovecz Imre: A századforduló magyar építészete. Budapest 1990. 154.
Magyar művészet 1890-1919. I. Szerk. Németh Lajos. Budapest 1981. 198.
Sas Péter: Mesélő képeslapok. Kolozsvár 1867-1919. Budapest 2003. 37, 39.
Undina Neamţu: Un important monument neo-gotic în Cluj-Napoca: Palatul Széky. Revista muzeelor şi monumentelor. Seria Monumente istorice şi de artă. 49. 1980. 2. 40-43.
Vais Gheorghe: Clujul eclectic. Programe de arhitectură în perioada dualistă (1867-1918). Cluj-Napoca 2009. 86-87.
Winkler Gábor: Városépítészet a historizmusban. In: A historizmus építészete Magyarországon. Művészettörténeti tanulmányok. Szerk. Zádor Annna. Budapest 1993. 43-44.


taguri

palat,
Unable to select database