listare

trimite prin

Piaţa Unirii nr. 11. (fosta casă Wass Ottília), Cluj-Napoca
Ultima actualizare:  2012-11-09
Autor:  Mihály Melinda
Tradus de:  Mihály Melinda



Date despre monument
Adresa: Piaţa Unirii nr. 11.
Cod: CJ-II-m-B-07480
Datare: sec. XV–XIX.

Date istorice

Clădirea actuală are la origini o casă de locuit din secolele XV–XVI., din care azi se mai păstrează subsolul în plan de L, boltit cu boltă semicilindrică din piatră, cu două simple portaluri cu închidere semicirculară, cu muchiile teşite. În secolul al XVIII-lea edificiul a intrat în posesia familiei Gyulai. Mărturiile acestei perioade se mai păstrează şi astăzi, sub forma unor ancadramente baroce târzii şi blazonul familiei Gyulai din gangul al doilea al clădirii, care datează probabil o amplă modificare de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Casa de locuit a conţilor Gyulai, asemănător multor case mai modeste ale oraşului, a fost transformată într-un palat baroc reprezentativ, cu încăperi structurate în jurul a două curţi interioare. Edificiul a mai fost modificat şi la începutul secolului al XIX-lea în urma intervenţiilor proiectate de renumitul arhitect din perioada barocului târziu, Josef Leder. Acestor construcţii coordonate de Leder aparţine cu siguranţă şi decoraţia cu coloane toscane al coridorului primei curţi. În încăperile dinspre piaţă ale parterului a fost redactată între anii 1814 şi 1818 revista Erdélyi Múzeum, prima revistă ştiinţifică maghiară, de către Gábor Döbrentei. În aceleaşi spaţii a trăit mai târziu şi Farkas Sándor Bölöni, aici redactând probabil şi prima descriere în limba maghiară a Statelor Unite.

 

Concomitent cu Farkas Sándor Bölöni, spaţiile de la etajul clădirii au fost deţinute de contele literat Lajos Gyulai de Mintia, autor unui amplu jurnal şi unul dintre fondatorii revistei Erdélyi Múzeum. După moartea lui Gyulai clădirea a fost moştenită de sora acestuia, contesa Franciska Gyulai, soţia contelui György Wass. Activitatea contesei este cunoscută datorită corespondenţei purtate cu scriitorul Ferenc Kazinczy, al salonului literar şi al cercului de lectură pentru femei, organizate în casa sa. În urma decesului contesei clădirea a fost moştenită de cele două fiice ale acesteia, Ottília şi Zsuzsanna. Contesa Ottília Wass era o doamnă cu o vastă cultură, poliglotă, fiind recunoscută, printre altele, ca poetă şi traducătoare. Clădirea a fost modificată şi în perioada contesei Wass, faţada principală primind decorul istoricist de astăzi. Ottília Wass a lăsat prin testament casa şi toate bunurile aparţinătoare acesteia Muzeului Ardelean. Valoroasa colecţie compusă din piese de mobilier şi artă decorativă din secolele XVIII–XIX. azi se află în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj. Începând din luna iunie a anului 1886 spaţiile de la parterul edificiului au fost închiriate de către Kálmán şi Ferenc Dunky, aceştia desfăşurând aici o bogată activitate de fotografi până la izbucnirea primului război mondial, realizând o gamă largă de portrete, peisaje, fotografii despre monumente şi fotoreportaje, marcate cu sigla Fraţii Dunky. Atelierul foto a celor doi fraţi a fost vizitat în anul 1891 şi de către pictorul Mihály Munkácsy, evenimentul fiind imortalizat şi în câteva fotografii ale pictorului. Fraţii Dunky au fost fondatorii fotografiei de reportaj din Transilvania, participând cu mult succes la diferitele expoziţii cu portrete, peisaje, precum şi cu prezentarea unor evenimente marcante din istoria Clujului. Fraţilor Dunky le revine meritul imortalizării unor importante evenimente din istoria oraşului: vizita la Cluj al împăratului Franz Josef din anul 1895, spectacolul de pe scena clujeană al baletului vienez din anul 1888, dar şi realizarea fotografiilor oficiale cu ocazia dezvelirii statuii ecvestre a regelui Matia Corvinul, precum şi portretele unor personaje renumite, ca de exemplu Sámuel Brassai. În anul 1898 fraţii Dunky au primit distincţia de Fotografi de Curte. Atelierul de fotografie a fost devastat de un incendiu în anul 1895, fiind însă renovat într-un timp relativ scurt, iar în anul 1902 spaţiile sale au fost lărgite. Fraţii Dunky au participat la numeroase expoziţii, fiind onoraţi cu medalia de argint la Expoziţia Industrială de la Dej din anul 1887, o diplomă de meritla Expoziţia Milenară de la Budapesta din anul 1896, diploma de onoare  la Expoziţia Universală din 1900 de la Paris şi marele premiu şi medalia de aur la Expoziţia Industrală de la Londra.


Descrierea edificiului
Clădirea cu o faţadă de factură eclectică dominată de elemente decorative neorenascentiste, are planul clasic al palatelor baroce cu două curţi interioare, desfăşurat pe trei nivele (subsol-parter-etaj). Faţada principală a edificiului este articulată de un soclu înalt tencuit, brâu profilat, cornişă profilată accentuată de o friză decorată cu un şir de rocaille-uri. Parterul este dominat de deschideri dreptunghiulare, în axa de sud fiind o vitrină modernă, extinsă, iar în axa de nord aflându-se poarta ce conduce spre holul edificiului. Cele două axe dinspre sud ale etajului sunt străpunse de ferestre dreptunghiulare, cu chenare din tencuială, încoronate de frontoane triunghiulare, axa de nord fiind dominată de un balcon închis, ieşit din planul faţadei. Balconul se sprijină pe o pereche de semicoloane care coboară până la nivelul parterului, fiind susţinute la parter de console masive. Balconul închis este articulat de un şir de stâlpi dublaţi de semicoloane cu fus canelat şi capitel compozit. Suprafaţa parterului este tratat în rustica, etajul fiind prevăzut cu striuri orizontale. Faţada este încoronată de frontonul trapezoidal plasat deasupra balconului, decorat cu blazonul în relief al familiei Wass. Clădirea cu două curţi interioare se desfăşoară în lungimea lotului îngust, cele două curţi fiind legate între ele cu câte un gang boltit cu bolţi a vela sprijinite pe arcuri dublou. Curtea din spatele parcelei era iniţial cu siguranţă curtea domestică, azi fiind dominată de clădirile ce comunică cu strada Ion Raţiu, paralelă cu latura de vest a Piaţei Unirii. Lotul este închis dinspre nord de un gard din cărămidă. Pe peretele de nord a curţii de onoare se află blazonul unificat al contelui György Wass (decedat în anul 1836) şi a soţiei Franciska Gyulai, peretele de est a curţii domestice fiind marcat de blazonul familiei Gyulai, cioplit în calcar. Holul, primul gang şi casa scărilor sunt prevăzute cu un paviment din plăci ceramice de o calitate deosebit de bună, decorate cu motive vegetale stilizate. Latura de sud a curţii de onoare este dominată la etaj de un coridor cu coloane toscane. Fostele spaţii reprezentative ale clădirii, aflate în încăperile dinspre piaţă ale etajului păstrează şi azi câteva elemente din decorul original, aceste spaţii fiind prevăzute cu tavane plate cu stucatură, patru sobe de cahlă specifice sfârşitul secolului al XIX-lea, decorate cu blazonul familiei Wass, o garnitură de salon şi un pian.

Bibliografie selectivă
B. Nagy Margit, Reneszánsz és barokk Erdélyben, Bukarest, 1970, p. 314.
B. Nagy Margit, Stílusok, művek, mesterek, Bukarest, 1977, p. 64.
Debreczeni László, Az 1953. évi kolozsvári műemlék-összeírás építéstörténeti eredményei, în: Emlékkönyv Kelemen Lajos születésének nyolcvanadik évfordulójára, Szerk. Bodor András et alii, Bukarest–Kolozsvár, 1957, p. 235.
Kántor Lajos, Czegei Gróf Wass Ottilia, az Erdélyi Múzeum-Egyesület nagy jótevője, Erdélyi Múzeum XVIII (1938), pp. 85–106.
Kelemen Lajos, Művészettörténeti tanulmányok, II. Szerk. B. Nagy Margit, Bukarest 1982, p. 132, 152.
Miklósi–Sikes Csaba, Fényképészek és műtermek Erdélyben 1836–1916, Székelyudvarhely 2001, pp. 116–117, 126, 232.
Lőwy Dániel–Demeter János–Asztalos Lajos, Kőbe írt Kolozsvár, Kolozsvár 1996, p. 160.
Szabó T. Attila, Kolozsvár települése a XIX. század végéig, Kolozsvár 1946, p. 123.
ŢOCA, MIRCEA, Clujul baroc, Cluj 1983, pp. 96–97.
W. Kovács András, A Wass család cegei levéltára, Kolozsvár, 2006. (Az Erdélyi Nemzeti Múzeum Levéltára 3.).
Zay Éva, 19. századi főúri paloták Kolozsvár belvárosában, Szabadság, 26 septembrie 2012.


Discuţie