Autor: Orbán János
Tradus de: Orbán János
Cod: MS-II-m-B-15547
Datare: 1803, 1811
Casa de pe strada Târgului (fosta Eötvös şi Sáros) nr. 1. este menţionată pentru prima dată în literatura de specialitate cu denumirea de „casa Bornemisza” într-un studiu din 1942 al lui Kelemen Lajos, însă fără nici o precizare a sursei. Probabil datele lui Kelemen au fost folosite şi de Kiss Pál într-o monografie a oraşului. Deocamdată nu se ştie, dacă Kelemen se baza pe date arhivistice sau pur şi simplu a notat o denumire existentă în memoria colectivă a târgumureşenilor, cert este însă, că în literatura de specialitate a ultimelor decenii casa apare cu această denumire, în primul rând în cartea foarte populară scrisă de Keresztes Gyula, de unde a fost preluată mai recent şi de către Ioan Eugen Man. Cercetarea amănunţită a izvoarelor arhivistice ne demonstrează însă, că istoria acestei casei este legată de o altă familie şi de un alt personaj important al Târgu-Mureşului de odinioară.
Pentru a cunoaşte istoria clădirii de pe strada Târgului nr. 1., mai întâi trebuie să tratăm istoria casei din vecinătatea nordică. În memoria colectivă a târgumureşenilor şi în literatura de specialitate, această casă figurează ca „casa Haller”. De această dată izvoarele arhivistive par să confirme tradiţia. Potrivit protocolului Consiliului Juraţilor din Târgu-Mureş, comitele Haller Gábor, în 1790, a cerut din terenul public al oraşului a parcelă aflată între pârâul de sub cetate şi casa sa. Unele date arhivistice ne îndeamnă să credem, că la mijlocul secolului al XVIII-lea acest lot era în proprietatea familiei Bornemisza (în 1761 vistiernicul Bornemisza Ignác depune jurământul de încorporare ca proprietar al unei casei de colţ, pe lângă pârâu) şi ne face să presupunem, că istoricii pur şi simplu au confundat datele referitoare la proprietarii caselor vecine, casa de pe str. Târgului nr. 1. devenind în acest fel „casa Bornemisza”.
După ce am clarificat relaţiile de proprietate ale casei vecine, putem căuta cu mult mai mare siguranţă date referitoare la casa de pe str. Târgului nr. 1. Arhiva oraşului Târgu-Mureş păstrează un document din 1813, referitor la un diferend de vecinătate dintre Haller Gábor şi negustorul armean Csiki Márton. Problemele de hotărnicie au apărut în partea estică a loturilor. Acolo, terenul din spatele casei Haller era în proprietatea lui Csiki, fiind astfel împiedicat accesul lui Haller în propria sa curte. Acest document ne dezvăluie circumstanţa foarte de importantă, anume că Haller Gábor şi Csiki Márton erau vecini.
O cerere a magistratului către Guberniu ne dă informaţii şi mai importante despre casa lui Csiki Márton. Din aceasta aflăm, că în 1815 noua casă cu un număr de 27 de încăperi era deja finalizată. Scrisoarea magistratului precizează, că etajul a fost construit 4 ani mai devreme, însă dinainte casa a fost construită cu un singur nivel, proprietarul locuind în această casă cu un singur nivel timp de 8 ani. Scrisoarea magistratului e datată 24 februarie 1815. Pe baza datelor de mai sus putem calcula, că prima casă cu un singur nivel era construită în jurul anului 1803, fiind supraetajată în jurul anului 1811. Este extrem de importantă însemnarea despre cele 27 de încăperi ale casei: având în vedere că respectiva clădire de pe str. Târgului are 26–27 de încăperi, este cert, că clădirea actuală este identică cu cea aminită în izvoare şi că în 1811 ea era deja finalizată la dimensiunile actuale. În oglinda cercetărilor de parament, presupunem că în prima fază s-ar fi construit o clădire cu planimetria în L, cuprinzând aripa de nord şi primele 7 axe ale clădirii (inclusiv gangul), în faza a doua urmând să fie construite aripa de sud şi etajul.
În ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, apar tot mai des în izvoarele arhivistice negustorii armeni din oraş. Mulţi dintre ei la sfârşitul secolului cumpără case şi obţin statutul de cetăţeni ai Tîrgu-Mureşului. Csiki Márton al II-lea (cca. 1750–1828), constructorul casei era fiul unui negustor originar din Dumbrăveni, cu nume identic, sosit în oraş în anii 1750. La începutul secolului al XIX-lea, Csiki Márton II. era deja între cei mai înstăriţi cetăţeni ai oraşului. Din protocolul şedinţei Consiliului Juraţilor a anului 1810, aflăm, că a cumpărat moşia Remetea (sat învecinat cu Târgu-Mureş, pe malul vestic al râului Mureş) de la contele Lázár, planificând achiziţionarea altor terenuri de la cetăţeni târgumureşeni. A decedat în anul 1828, la vârsta de 78 de ani, fiind înmormântat în cripta bisericii iezuite din Târgu-Mureş. Urmaşii săi, în secolul al XIX-lea, au avut un rol important în societatea Târgu-Mureşului. Bogăţia familiei este indicată şi de faptul că, în anul 1862, fii săi, Márton şi Gergely erau cei mai mari proprietari de pământ din Târgu-Mureş.
După unele surse bibliografice, casa, la sfârşitul secolului al XIX-lea, era încă în proprietatea familiei Csiki. La cumpăna secolelor XIX–XX, până în anul 1918, funcţiona într-o parte a clădirii, direcţia finanţelor din oraş. Cândva, în primele decenii ale secolului, clădirea a fost cumpărată de Pontet Sándor, un inginer de origine elveţiană, în curte fiind construite ateliere. După cel de-al II-lea război mondial, până-n primii ani ai noului mileniu a funcţionat sub diferite forme ca fabrică de pantofi.
În curte, foişorul deschis, cu arcade semicirculare şi în mâner de coş reprezintă cea mai importantă valoare arhitectural-estetică a clădirii. Este una dintre cele mai importante caracteristici ale barocului târgumureşean: apare la o serie de clădiri din oraş, în primul rând, în curţile interioare ale palatelor nobiliare. Într-o variantă mai elegantă îl întâlnim chiar la primul palat baroc al oraşului, la palatul Toldalagi (P-ţa Trandafirilior, nr 11.), dar apare şi în interiorul curţii palatului Teleki (Strada Revoluţiei, nr. 1.), în casa cu nr. 7. din Piaţa Bolyai, la sediul scaunului Mureş (str. Bolyai nr. 8.) şi în fosta casă Wesselényi înglobat azi în biblioteca Teleki.
Încăperile parterului sunt boltite în mare parte cu bolţi semicilindrice cu penetraţii, cele ale etajului sunt acoperite cu tavane simple. În interior s-a păstrat în mai multe încăperi, tâmplăria originală a ferestrelor şi a uşilor. În camerele aflate la nord de gangul clădirii la parter şi la etaj cercetările stratigrafice au depistat picturi murale, în parte pictate cu mâna, în parte cu şablon, reprezentând motive vegetale şi figurative.
Pe balustrada de lemn păstrată în holul scării este montat un cartuş de lemn decorat cu ghirlande caracteristice stilului zopf, confecţionat cândva în prima parte a secolului al XIX-lea. Pe acest element decorativ, de altfel foarte simplu executat, pe latura dinspre scară este inscripţionată monograma constructorului, „C M” (Csiki Márton); pe partea cealaltă apare însă un simbol al negustorilor, compus dintr-o ancoră, o cruce şi cifra arabă „4”.
Faţada, curtea interioară, pictura murală a interiorului şi şarpanta barocă dau clădirii un caracter baroc accentuat, fiind unul dintre puţinele monumente târgumureşene din această epocă, care nu a fost radical transformat sau modificat în secolul al XIX-lea. Importanţa monumentului este sporită de faptul, că este o casă construită de un orăşean (şi nu de membrii aristocraţiei mari) în stilul palatelor nobiliare.
Kelemen Lajos, Marosvásárhely múltjából, în: Művészettörténeti tanulmányok, II. Bukarest, 1982.
Keresztes Gyula, Marosvásárhely régi épületei, Marosvásárhely, 1998.
Kiss Pál, Marosvásárhely története, Marosvásárhely, 1942.
Man, Ioan Eugen, Târgu Mureş. O istorie urbană de la începuturi până în anul 1850, Târgu-Mureş, 2006.
Pál-Antal Sándor (red), Marosvásárhely XVII–XVIII. századi jogszabályai és polgárnévsorai, Marosvásárhely, 2006.
Orbán Balázs, A Székelyföld leírása. Marosszék, Pest, 1867.
Pál Judit, Városfejlődés a Székelyföldön (1750–1914), Csíkszereda, 2003.
Sipos Lajos, Marosvásárhelyi mesélő házak, Marosvásárhely, 1999.
Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale, Mureş. Fond Primăria oraşului Tg. Mureş.
Discuţie
includere într-o altă pagină
localităţi
Mănăstireni Aiud Arad Arcuş Bahnea Baia Mare Baia Sprie Beclean Beclean pe Someş Berea Bistriţa Borşa Braşov Căpleni Carei Cârţa Chilieni Chiraleş Ciumeşti CJ-II-m-A-07598 Cluj-Napoca Cluj–Napoca Colţeşti Corvineşti Crainimăt Cristeştii Ciceiului Cristuru Secuiesc Deva Domoşu Dumbrăveni Dumbrăvioara Fântânele Frumoasa Gheorgheni Gherla Gilău Herina Hodod Hunedoara Lechinţa Lipova Luncani Mediaş Miercurea Ciuc Mişca Monariu Moruţ Nuşeni Ocna Sibiului Odorheiu Secuiesc Oradea Oradea, str. Vasile Alecsandri, nr. 1. Poieni-Turda Răscruci Reghin Reteag Săcuieni Sălard Sâncrăieni Sântămăria Orlea Satu Mare Sfântu Gheorghe Sfăraş Siculeni Şieu Şintereag str. Independenţei, nr. 11–13. Târgu Mureş Târgu Secuiesc Tărpiu Tăşnad Ţigău Timişoara Tîrgu Mureş Tîrgu-Mureş Turda Urmeniş Vaida Vânători Vermeş Voivodeni Zalău Zau de Câmpie
