listare

trimite prin

Biserica fortificată, Cârţa
Ultima actualizare:  2012-12-04
Autor:  Kósa Béla
Tradus de:  Kósa Béla, fotografii: Botár István



Date despre monument
Adresa: Cârţa nr. 248.
Cod: HR-II-a-A-12774
Datare: sec. XIII–XIV, lărgit: sec. XV, XVII, transformat: sec. XVIII, XX.

Date istorice

Parohia cu hramul Sfânta Maria este formată din localităţile învecinate Cârţa şi Ineu, cândva având ca filiale şi satele Mădăraş (până la 1743) şi Dăneşti (până la 1921).

 

 

Din cauza intervenţiilor ulterioare forma originală a bisericii este greu recognoscibilă, prima clădire cunoscută fiind compusă dintr-o navă cu axa E-V, intrare şi turn pe latura vestică, cu forma corului necunoscută. În secolul XV corul a fost înlocuit cu o construcţie gotică nouă, probabil de mărimi mai mari ca cel original, cu sacristie pe latura nordică, iar navei i s-au adăugat contraforturi, probabil în momentul boltirii. În secolul XVII turnul vestic a fost înlocuit cu una de dimensiuni mai mari, iar pe latura sudică a corului s-a construit a capelă. În anul 1796 clădirea a suferit transformări majore. Nava a fost lungită spre est şi vest după demolarea turnului şi laturii de vest, respectiv a primei travee a corului. Sacristia de pe latura nordică a corului, şi capela de pe latura sudică au fost demolate, nava primind câte o capelă nouă pe laturile nord şi sud, iar corul o sacristie nouă pe latura nordică.

 

Contraforturile navei au fost şi ele demolate, iar bolta navei a fost schimbată cu un tavan. În secolul XIX pe exteriorul laturii sudice a fost construit o scară spre tribuna de orgă, iar cu ocazia renovării tribunei din anul 1894 şi scara a fost reconstruită. Ultima intervenţie semnificativă în interior a avut loc în 1957. Zidul de incintă din secolul XV-XVI. are o formă ovală şi este construită din piatră brută, având o înălţime de 8 m şi o grosime de 2 m, cu coridorul de apărare în grosimea zidului şi guri de tragere de forme diverse. Tot din această perioadă s-a păstrat şi partea inferioară a turnului de intrare. În anul 1720 zidul de incintă a fost întărit cu mai multe contraforturi, iar turnul de intrare a fost înălţat cu un nivel, şi tot atunci s-a construit şi zidul din faţa porţii de intrare de sub turn. Următoarele două niveluri ale turnului au fost construite la sfârşitul secolului XVIII, şi tot atunci a fost dechisă poarta de pe latura vestică a zidului de incintă. În 1846 turnul a primit un nou nivel cu noua structură de susţinere a clopotelor, iar ferestrele mari de la nivelul inferior au fost înzidite. Acoperişul turnului a primit forma lui actuală în 1922. Ansamblul bisericii din Cârţa se află la ora actuală în curs de restaurare.

 


Descrierea edificiului

Biserica se situează pe dealul stâncos, care se înalţă deasupra celor două localităţi, şi este compusă din navă cu axa E-V, cu sanctuar dezaxat puţin spre nord, portic sudic, capelă nordică, sacristie compusă din două încăperi şi o scară exterioară pe latura sudică asigurând accesul spre tribuna orgii.
Nava şi porticul sudic prezintă un exterior ornat cu elemente simple, de la sfârşitul secolului XVIII, cu goluri cu închidere semicirculară şi faţade cu forme baroce. Corul bisericii are aproape înălţimea navei, şi este flancat de contraforturi în mai mult trepte. Ferestrele sale păstrează parţial elemente din forma originală al arcului frânt şi pornirea montanţilor. Cornişa este ornată cu câmpuri alternate de culoare cenuşie, portocalie şi roşie şi cu forme geometrice repetându-se ritmic. Corul este compus dintr-o travee cu boltă în cruce şi absida poligonală. Ogivele masive ale bolţii se descarcă pe semicoloane alungite, sprijinite de console conice bogat profilate. Consola nord-estică prezintă un cap de bărbat cu barbă şi păr împletit. Tabernacolul sculptat este bogat decorat, pe cele două laturi fiind flancat de două nişe pentru statui de dimensiuni reduse, sprijinite pe console. Uşa sacristiei are ancadrament cu muchie teşită, cu lintou sprijinit pe console. Pe partea superioară a zidului nordic din traveea corului apare o pictură murală gotică cu Isus pe cruce, cu îngeri în jur, unul dintre ei strângând sângele într-un pocal, şi cei doi tâlhari răstigniţi. În colţurile dinspre navă a corului se observă pornirile boltirii fostei travee vestice a corului. În sanctuar se găseşte cristelniţa medievală, sculptată din piatră şi două mortare de dimensiuni reduse. Altarul principal a fost făcut în stil neogotic la începutul secolului XX.

 

Deasupra arcului de triumf cu închidere semicirculară se află însemnele heraldice realizate din stucatură ale episcopului György Mártonffy (1663-1721), originar din Cârţa. Tavanul navei este decorat cu trei stucaturi simple cu compoziţii geometrice, iar pe partea superioară a zidului nordic apare o inscripţie comemorativă a lucrărilor de la sfârşitul secolului XVIII. Amvonul simplu, decorat cu forme geometrice şi florale are un stil neoclasicist, pe când cele două altare din a doua jumătate a secolului XVIII au forme baroce. Corul de vest este sprijinit de zece stâlpi de lemn, sculptate cu elemente populare şi pilaştrii adosaţi zidurilor laterale. Orga a fost realizată în atelierul lui József Angster. În capela nordică se află fostul altar principal, Înălţarea Maicii Domnului, flancat de imaginile Sfântului Ştefan şi a Sfântului Ladislau. Altarul aparţine primei treimi al secolului XVIII, şi pare să aibă legătură cu lucrările din 1720-21 şi de patronajul episcopului Mártonffy.

 

În interiorul zidului de incintă, în nişele prevăzute cu uşi de lemn sunt amplasate picturi cu scene din Patimile lui Isus, din anul 1781. La nivelul al treilea al turnului, pe partea exterioară apare pictată figura unui inorog, iar pe următoarele două niveluri apar picturi decorative de culoare albastră-cenuşie cu forme geometrice şi florale. La nivelul al cincilea se observă golul înzidit al ferestrelor anterioare ultimei supraînălţiri. Pe lângă fereastra înzidită de pe latura sud-vestică putem observa inscripţiile comemorative ale lucrărilor de la sfârşitul secolului XVIII.


Bibliografie selectivă
Botár István, Raport despre cercetările arheologice de la biserica romano-catolică din Cîrţa, anul 2012 (manuscris).
Fejér János, Raport despre cercetarea de parament de la biserica romano-catolică din Cîrţa, anul 2011 (manuscris).
Lestyán Ferenc, Megszentelt kövek. A középkori erdélyi püspökség templomai, I, Kolozsvár, 1996.
Szőcs Miriam, Csíkkarcfalva, római katolikus templom, Csíkszereda, 2000. (Csíki műemlékek 3.)
Orbán Balázs, A Székelyföld leírása, II, Pest, 1869.
Vámszer Géza, A csíkkarcfalvi és jenőfalvi vártemplom, In: Életforma és anyagi műveltség. Néprajzi dolgozatok, gyűjtések, adatok (1930–1975), Bukarest, 1977.


Unable to select database