Ultima modificare: 2010-06-17
Autor: Kovács Zsolt
Lector:
Cod: CJ-II-m-A-07388
Datare: 1935–1937
Casa universitarilor construită între anii 1935-1937 în imediata apropiere a clădirii centrale a Universităţii Babeş-Bolyai, este una dintre cele mai importante exemple ale arhitecturii româneşti din perioada interbelică. Pe locul ei se afla primul teatru al oraşului, care era prima construcţie de acest gen nu numai de pe teritoriul oraşului, dar şi din regiune. După mai multe tentative eşuate, prima trupă de teatru permanentă a Clujului ţine primul spectacol în ziua de 17 decembrie 1792 în sala de bal a palatului Rhédey, aflat la colţul pieţei centrale cu strada Napoca. În următoarele decenii trupa a dat spectacole în mai multe locaţii din oraş. În anul 1802 comitetul naţional de teatru, înfiinţat pentru asigurarea condiţiilor optime funcţionării teatrului din oraş, a decis construirea unui teatru prin care dorea să rezolve problemele de spaţiu adecvat ale reprezentărilor teatrale, şi pentru aceasta au lansat o amplă colectă. În anul următor au cumpărat parcela din strada Kogălniceanu de la biserica reformată, s peste un an au demarat construirea teatrului, după proiectele lui Antal Alföldi. Războaiele napoleoniene şi inflaţia generată de ele s-a resimţit şi în viaţa Clujului, şi din cauza devalvării fondurilor strânse, lucrările de construcţie s-au lungit ani în şir, fiind finalizate numai în anul 1821.
După ce pe baza proiectelor firmei vieneze Hellner şi Felmer a fost construită noul teatru modern din Piaţa Avram Iancu, trupa clujeană s-a mutat în 1906 în noua clădire, şi vechiul teatru rămas fără funcţie a fost vândută de către guvern universităţii clujene, care l-a folosit ca magazie a diferitelor colecţii, aici fiind adăpostite, printre altele, colecţiile Institului de Botanică. În anii 1920, teatrul maghiar condus de Jenő Janovics a încercat în repetate rânduri răscumpărarea vechiului edificiu, dar fără rezultate. Între timp s-a formulat de mai multe ori ideea reabilitării clădirii în vederea găsirii unei funcţii adecvate importanţei sale culturale şi istorice, dar aceste încercări au eşuat, şi în final universitatea a demolat în anul 1934 clădirea, şi a construit în locul ei, după proiectele arhitectului bucureştean, George Cristinel, unul dintre arhitecţii catedralei ortodoxe clujene, o casă a studenţilor modernă.
Inaugurarea clădirii construite între 1935-1937, a avut loc în ziua de 13 iunie 1937 în prezenţa regelui Carol al II-lea. Noua instituţie a primit numele de Colegiul Regele Carol II, peste câţiva ani devenind Casa Studenţească Regele Matia, iar după construirea Casei de Cultură a Studenţilor din Piaţa Păcii i-a fost schimbată numele în Casa Universitarilor. Sala mare a edificiului este potrivit şi pentru diferite tipuri de concerte, fiind o îndelungată perioadă şi locul unde Filarmonica din Cluj, înfiinţată în 1955, ţinea concertele sale.
Vincze Zoltán, A kolozsvári Farkas utca. Művelődéstörténeti barangolás, Kolozsvár, 2003.