trimite prin


Imreh Lajos (Valea Crişului, 18 aprilie 1917 – Valea Crişului, 1999)
Publicare:  2010-11-01
Ultima actualizare:  2010-12-17
Autor:  KESZEG Vilmos

S-a născut la Valea Crişului (Crişpatac), la 18 aprilie 1917. Şi-a susţinut bacalaureatul la Colegiul Unitarian din Cluj, apoi a obţinut diploma de profesor de limbă şi literatură maghiară şi de istorie universală la Universitatea Bolyai, în 1948. Între anii 1948-1973 a fost profesor de limbă şi literatură maghiară, exercitând pentru o perioadă şi funcţia de director de şcoală. Timp de decenii, a slujit cu devotament viaţa publică. Reportajele, scrierile sale au apărut în revistele „Művelődés", „Falvak Dolgozó Népe" şi în cotidianul „Szabadság".


În 1985 i-a apărut - sub egida Editurii Kriterion - o culegere de anecdote secuieşti intitulată: „Sáska Sógor". Cuvântul de încheiere al volumului a fost semnat de Gabriella Vöő. Apariţia volumului - după cel al lui Vöő Gabriella: Tréfás népi elbeszélések (Kriterion, 1981) şi al lui Duka János: Kilenc kéve hány kalangya? (Kriterion, 1982) - a constituit un nou punct de referinţă în cercetarea speciilor legate de naraţiunile umoristico-satirice ale literaturii populare (snoave). Urmând tradiţiile cercetării individului - care ia în considerare toate cunoştinţele individului, rolul lui în comunitatea din care face parte, stilul de vorbire, comportamentul - a cules şi publicat anecdotele, snoavele, poveştile cu tâlc ale tatălui său, Imreh Lajos, decedat înainte de începerea cercetărilor. Istorisirile au fost reconstituite din memoria familiei, din spusele unor surse alese dintre consătenii săi.


Imreh Lajos senior s-a născut în Valea Crişului, în anul 1873, într-o familie secuiască cu nouă copii. Din cauza situaţiei materiale a familiei, a terminat doar şcoala elementară. De timpuriu a devenit popular în satul natal datorită culturii dobândite prin lectură, prin înţelepciune, sârguinţă şi solidaritate. Popularitatea lui a fost amplificată de voioşie, de talentul de interpretare şi de repertoriului vast de cântece populare. Snoavele, glumele, anecdotele sale le povestea în familie, la nunţi, cu prilejul deplasărilor la diferite târguri, pe câmp sau în faţa bărbaţilor adunaţi în atelierul fierarului. O parte a povestirilor sale cu tâlc sunt snoave preluate din tradiţia orală sau scrisă, anecdote despre persoane din sat sau din împrejurimi ajunse notorii, glume cunoscute din cultura populară. Cercetătorul a adăugat la acestea şi anecdotele, istorisirile spuse chiar despre povestitorul glumeţ, iar culegerea a fost întregită cu ghicitori şi poveşti cu tâlc, creaţii proprii ale lui Imreh Lajos senior. Culegerea conţine 73 de istorisiri glumeţe, 9 istorisiri cu tâlc, 72 de ghicitori.


Bibliografie selectivă
IMREH Lajos: Sáska sógor. Imreh Lajos tréfás történetei. A bevezetőt ifj. IMREH Lajos, az utószót VÖŐ Gabriella írta. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1985.
KESZEG Vilmos: Meghalt Imreh Lajos. Szabadság XI. (1999) 175. (1999. július 30.) 2.
NAGY Pál: Székely népi humor. Hitel 12. (2003)
xxx
Imreh Lajos (szócikk). In: BALOGH Edgár (főszerk.): Romániai Magyar Irodalmi Lexikon II. G-Ke. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1991. 358.