trimite prin


Preotul Benedek Márton, om sfânt
Publicare:  2010-11-25
Ultima actualizare:  2010-12-15
Autor:  PETI Lehel

Benedek Márton s-a născut în 31 iulie 1931 la Galbeni. Vrând să devină preot, a intrat la Seminarul Franciscan de la Hălăuceşti în anul 1945. În anul 1948, oficialităţile comuniste au interzis activitatea tuturor seminariilor catolice, iar studenţii au fost trimişi acasă. Benedek Márton a început să frecventeze cursurile de medicină la Iaşi. După terminarea facultăţii, a lucrat ca medic în diverse locuri. În calitate de ministrant, a luat parte la mesă şi s-a confesat zilnic. A intrat - în secret - în ordinul franciscan, în 1976 a urmat noviciatul, cu studii fundamentale, iar în 1979 a continuat cu studii superioare. Episcopul greco-catolic Alexandru Todea l-a hirotonisit ca preot - împreună cu Gh. Antall - în 14 septembrie 1980, în biserica romano-catolică din Slănic-Moldova. Deoarece atenţia serviciilor secrete a fost captată de vizita lui Nicolae Ceauşescu în Bacău din 15 septembrie, hirotonirea s-a desfăşurat într-o relativă siguranţă. A devenit medic la Oneşti, fără să profeseze public ca preot.


Benedek Márton a fost un medic care îşi practica meseria după preceptele religiei sale, distingându-se dintre ceilalţi medici şi prin faptul că trata pe gratis bolnavii săraci. Nu şi-a ascuns religiozitatea, câştigând stima conlocuitorilor şi prin faptul că în fiecare dimineaţă, înainte de muncă, participa le mesă. Din cauza principiilor sale etice religioase, care erau contrare ideologiei comuniste, a fost persecutat în mai multe rânduri. A murit la 12 iulie 1986. Înmormântarea sa a fost un eveniment de importanţă socială: o masă de mii de oameni a participat la ceremoniile funerare.

 


Dosarul de urmărire referitor la cazul său se află în arhivele Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS). Chiar de la începuturile carierei sale de medic, Serviciile Secrete nu privea cu ochi buni religiozitatea sa manifestată prin frecventarea bisericii, prin legături menţinute cu oamenii bisericii şi prin etalarea de obiecte de cult în cabinetul său medical. A fost strămutat în sate ortodoxe ascunse de lume, aproape de graniţă. Într-una dintre camerele locuinţei sale din Oneşti a amenajat o capelă unde - dimineaţa devreme - celebra mese pentru sora sa şi ceilalţi călugări franciscani. În timpul liber, traducea rugăciuni din limbi străine. Datorită legăturilor sale, a reuşit să obţină un paşaport, astfel că a putut participa la Vatican - 30 octombrie 1983 - la ceremonia de beatificare a singurului călugăr franciscan al Bisericii Catolice Române (Fericitul Ieremia Valahul - Boldog Oláh Jeremiás). Deşi în cursul ceremoniei - după cum atestă şi fotografiile - nu a purtat straie bisericeşti, fiind îmbrăcat în portul popular ceangău, oamenii Serviciilor Secrete române, care erau în mod sigur prezenţi printre pelerinii români, şi-au dat seama că este preot. (Unul dintre fraţii lui Benedek Márton deţine fotografii în care acesta se înfăţisează în faţa papei, strângându-i mâna). În cursul ceremoniei - ca reprezentant al catolicilor din România - a citit şi o rugăciune. În textul aprobat oficial, a inserat părţi neaprobate de cenzură. După aceasta, a vizitat locuri de pelerinaj din Italia. Conform relatărilor colegilor săi, în Padova, unde a celebrat şi o mesă, şi-a dat seama că este urmărit. La întoarcerea în România, i-au fost aduse înviniuri grave de către Securitate, fiind supus unor umilinţe şi chinuri permanente. A fost învinuit pentru faptul că este preot franciscan ilegal, că a ignorat cenzura, că este spionul Vaticanului, că a fost văzut rugându-se într-un lăcaş sfânt din Italia, că a introdus prin contrabandă obiecte de cult din Italia pentru bisericile din România. Colegii lui povestesc că la începutul cercetărilor a fost dus la sediul Miliţiei din Oneşti şi închis într-o cameră zăbrăluită, aflată pe frontul clădirii - în văzul tuturor. Chiar şi după ce a fost eliberat, a fost ţinut permanent sub observaţie; maşina roşie a Securităţii îl însoţea pe drumul de acasă până la serviciu, un agent îl ţinea sub observaţie - zi şi noapte - la locul de muncă. Supus la stres permanent, boala de care suferea s-a agravat. A încetat din viaţă la 12 iulie 1986.


Din dosarul de observaţie al lui Benedek Márton reiese faptul că medicul a fost filat de Securitate încă din 1966 (dar s-ar putea să fi fost încă de mai demult). Pe lângă aceasta, a fost nevoit să se prezinte regulat la Comisariatul Militar din Târgu-Ocna. Informatorii raportau în mod repetat că locuinţa medicului este des viziată de preoţi catolici, de călugăriţe sau persoane care aveau legături cu biserica catolică. Un informator relatează într-unul din rapoartele sale că Benedek Márton, vorbind cu un preot catolic, i-a împărtăşit acestuia temerile sale legate de Securitate, temeri care i-au cauzat o stare permanentă de indispoziţie. Cu un alt prilej, informatorul îi citează spusele: „Ştiu că mă urmăreşte cineva, probabil Securitatea, dar nu e nicio problemă". Din rapoarte reiese faptul că Securitatea ştia că Benedek Márton - împreună cu mai mulţi preoţ catolici români - a fost în vizită la Vatican, unde a fost primit de papă.
Un ofiţer participant la filaj raportează: „Mai mulţi informatori au relatat despre Benedek Márton că are relaţii bune cu preoţi catolici, iar cu diverse ocazii a făcut observaţii duşmănoase la adresa regimului". Informatorii relatează orice faptă a medicului care poate fi pusă în legătură cu vederile împotriva regimului. De exemplu, i se pune în cârcă faptul că a spus şi altora despre Márton Áron, care a descoperit un agent al Securităţii şi i-a interzis să mai funcţioneze ca preot.


Persoanele care afirmă că pot comunica în mod direct cu supranaturalul (prin vise şi viziuni) şi care-şi asumă roluri de conducător sufletesc, consilier şi tămăduitor în comunităţile rurale sunt numiţi de etnografie, în mod generic, oameni sfinţi. Toate aceste roluri pot fi asumate în practică şi de către un singur individ. Oamenii sfinţi ocupă un rol foarte important în viaţa religioasă a comunităţilor rurale. Chiar şi în zilele noatre, ei îndeplinesc un rol comunitar important în anumite medii. Opinia comunităţii rurale despre aceşti oameni sfinţi şi despre activitatea lor poate fi asemuită cu aceea privind sfinţii în viaţă din Evul Mediu şi la începuturile contemporaneităţii.


Rolurile sociale ale lui Benedek Márton în viaţa comunităţii rurale au fost cele de vraci şi de om sfânt.
În religiozitatea populară a ceangăilor, aceste roluri au o puternică tradiţie. Cei care îşi asumau aceste roluri erau înconjuraţi de mare stimă şi îndeplineau funcţii sociale importante, neacoperite de religia instituţionalizată. Reprezentau o formă arhaică a trăirii religioase, compusă din experienţe extatice, adoraţie, preaplin sentimental, asumarea imitatio Christi.


Benedek Márton este caracterizat tomai prin aceast ideal înalt al spiritualităţii creştine.
Benedek Márton nu i-a tratat pe bolnavii săi doar prin medicina modernă, ci şi cu rugăciuni, cu „buruieni" (plante medicinale). A ajutat - ocazional - membrii sărmani ai comunităţii şi cu bani. A fost în cursul vieţii un membru foarte stimat şi onorat al comunităţii sale.


Oamenii aveau mai multă încredere în metodele sale de tratament, decât în ale celorlalţi medici. Din rememorări reiese faptul că oamenii apreciau metodele lui de tratament biomedicale, într-o relaţionare strânsă cu aspectele religioase.


După schimbarea de regim din 1989, Biserica Catolică din Moldova şi-a însuşit memoria lui Benedek Márton. La 20 august 2005, a fost dezvelit - în cadrul unor ceremonii grandioase - o statuie de 150 cm, reprezentându-l pe Benedek Márton. Episcopia Iaşi a inaugurat o casă memorială în locuinţa în care s-a născut medicul, iar în cartea de oaspeţi a acestei case a semnat primul episcopul ieşean Petru Gherghel. În cadrul comemorării a fost organizată o expoziţie de fotografii ale lui Benedek Márton, plasate pe textile tradiţionale (lécser) şi însoţite de texte explicative. Pe lângă mormântul său şi fântâna din curtea casei sale, şi casa propriu-zisă a devenit astfel loc de comemorare. Succesul social al casei memoriale în care s-a născut medicul este dovedit de desele însemnări din cartea de oaspeţi. Aceste însemnări au caracter de adoraţie sfântă şi atestă credinţa necondiţionată în ajutorul lui. Pe lângă semnăturile vizitatorilor, cartea conţine şi istorisiri ale unor tămăduiri. (Toate însemnările s-au făcut - fără excepţie - în limba română.) Vindecările miraculoase sunt atribuite în toate cazurile intervenţiei sacre a medicului. Unii i se adresează prin rugăciuni - semn al adoraţiei sfinte.


Statuia din bronz a lui Benedek Márton are 70 de kg şi e înaltă de 85 de cm. Creatorul statuii este italianul Silvio Ameli, cel care - printre altele - a realizat şi monumentul dedicat memoriei victimelor atacului terorist de la 11 septembrie 2001, intitulată „Ziua reînvierii", înaltă de 10 metri şi lată de 14 metri. Benedek Márton este reprezentat de sculptor ca un tânăr - după opinia presei bisericeşti - având 24 de ani, îmbrăcat ca medic, pentru că - tot după afirmaţiile sursei amintite - „nu a avut niciodată ocazia să poarte straie bisericeşti, deşi a fost preot hirotonit". Are stetoscop şi rozariu. În cuvântările rostite la inaugurare, reprezentanţii bisericii au afirmat - bazându-se pe memoria celor din Trunk (Galbeni) : „Toţi cei care l-au cunoscut afirmă că l-au văzut întotdeauna purtând rozariul în mâini". Sculptorul l-a înfăţişat având mâini - proporţional - mai mari, exprimând prin aceasta dărnicia şi bunătatea inimii lui Benedek Márton.


În 14 aprilie 2007, la Oneşti, episcopul de Iaşi, Petru Gherghel, a celebrat o mesă solemnă dedicată memoriei lui Benedek Márton. La eveniment au participat zeci de preoţi şi câteva sute de credincioşi veniţi din satele catolice. Au venit la acest eveniment şi cei din Trunk. Episcopia din Iaşi a considerat acest eveniment ca fiind iniţierea procesului de beatificare a lui Benedek Márton. La strângerea materialului documentar necesar pentru beatificare lucrează de ani de zile la Roma - unde îşi fac studiile - trei tineri călugări franciscani.


După schimbarea regimului din 1989, Biserica, în străduinţele sale de construire a unei noi imagini, a artibiut un rol important creării de locuri memoriale. Amintirea lui Benedek Márton are încă mari rezerve sentimentale. Bazându-se pe viaţa lui dramatică, Biserica inaugurează locuri memoriale, străduindu-se din răsputeri ca medicul din Trunk să devină cel de-al doilea beatificat al Bisericii Catolice Române.


Bibliografie selectivă
BÁLINT Sándor: Egy magyar szentember. Orosz István önéletrajza. Budapesti Egyetem Magyarságtudományi Intézete-Franklin-Társulat Magyar Irodalmi Intézet és Könyvnyomda, Budapest, 1942. [Hasonmásban újrakiadva: Szolnok, 1991, Verseghi Ferenc Megyei Könyvtár sokszorosítójában]
BOSNYÁK Sándor: Benedek doktor élete és halála. Örökség 1. (1993) 16-19.
CHRISTIAN, William A., Jr: Holy People in Peasant Europe. Comparative Studies in Society and History 15. (1973) 1. 106-114.
GRYNAEUS Tamás: Engi Tüdő Vince: a legenda és a valóság. In: A Móra Ferenc Múzeum Évkönyve 1972/73. 1974. 155-183.
JÁKI Sándor Teodóz: Csángókról, igaz tudósítások. Való Világ Alapítvány, Budapest, 2002.
KESZEG Vilmos: Specialisták. Életpályák és élettörténetek. Scientia Kiadó, Kolozsvár. 2006.
KLEINBERG, Aviad M.: Prophets in Their Own Country. Living Saints and the Making of Sainthood in the Later Middle Ages. The University of Chicago Press, Chicago-London. 1990.
PETI Lehel: Vallási mozgalom a Bákó környéki falvakban. In: KINDA István - POZSONY Ferenc (szerk.): Adaptáció és modernizáció a moldvai csángó falvakban. Kriza János Néprajzi Társaság, Kolozsvár, 2005. 157-192.
PETI Lehel: A moldvai csángók vallásossága. Hagyományos világkép és modernizáció. Kisebbségkutatás Könyvek, Lucidus Kiadó, Budapest, 2008.
TURNER, Victor W.: Religious Specialists. In: Arthur C. LEHMANN - James E. MYERS (eds.): Magic, Witchcraft, and Religion: An Anthropological Study of the Supernatural. Mayfield, Toronto, 1997. 78-85.