trimite prin


Liceul Teoretic Márton Áron, Miercurea Ciuc
Publicare:  2010-06-01
Ultima actualizare:  2010-06-01
Autor:  Pál Emese
Date despre monument
Adresa: Str. George Coşbuc Nr. 80.
Cod: HR-II-m-B-12731
Datare: 1909–1910.

Date istorice

Liceul Márton Áron din Miercurea Ciuc este descendentul gimnaziului romano-catolic întemeiat de franciscanii din Şumuleu Ciuc la mijlocul secolului al XVII-lea. Clădirile acestuia au devenit necorespunzătoare exigenţelor de la sfârşitul secolului al XIX-lea, şi s-a propus mutarea acestuia la Miercurea Ciuc. Iniţiatorul schimbării locaţiei a fost Elek Kuncz, directorul principal al inspectoratului şcolar de la Cluj, referindu-se la faptul că vechea clădire nu corespunde din punct de vedere igienic şi nu are capacitate suficientă, deoarece sălile de clasă sunt mici şi întunecoase, sala de gimnastică este inutilizabilă, iar pentru predarea desenului sau altor materii de specialitate nu sunt încăperi distincte. În 1895, Ministerul Educaţiei Publice a solicitat opinia consiliului director al gimnaziului în legătură cu mutarea acestuia la Miercurea Ciuc. Conducerea gimnaziului şi-a dat acordul, însă nu s-a angajat la suportarea cheltuielilor aferente. Pentru construirea şcolii noi, Comitatul Ciuc a oferit 100.000 de coroane, dar Statusul Romano-catolic a amânat tratativele legate de această problemă. Cuvintele cheie ale schimbării locaţiei au fost igiena şi modernitatea, iar cei care erau împotrivă au venit cu alte argumente privind sănătatea. Articolul apărut în ziarul local „Csíki Lapok" în numărul din 5 august 1896 pune următoarele întrebări: „Se merită oare, ca excelenta apă minerală din Şumuleu, aerul său curat, pădurile apropiate şi locurile sale de plimbare, satul liniştit să fie schimbate cu apa rea din Miercurea Ciuc, cu aerul zonei mlăştinoase, cu forfota târgurilor şi zgomotul căruţelor de pe drum? Sau sănătatea fiilor noştri nu este mai importantă?"

 

O comisie condusă de Bálint Mikó, în august 1897, cercetează starea clădirii gimnaziului din Şumuleu şi urgentează construirea unei noi clădiri. Un pas important în rezolvarea problemei gimnaziului intervine în iulie 1900, când la şedinţa condusă de episcopul Transilvaniei, contele Károly Gusztáv Majláth se hotărăşte mutarea şcolii la Miercurea Ciuc. Realizarea proiectului noii clădiri se încredinţează prestigiosului arhitect budapestan Ignác Alpár. Prima propunere de proiect a fost elaborată în toamna anului 1902, conform căreia gimnaziul, seminarul şi internatul au fost concepute pavilionar, în clădiri distincte. Părţile implicate, reprezentanţii Statusului Romano-catolic din Transilvania, Comitatului Ciuc şi oraşului Miercurea Ciuc încep demersurile abia la 26 aprilie 1905, când se decide, că „în hotarul denumit Barancs, la colţul dintre drumul Scaunului (Szék útja) şi strada Rákóczi terenul cu numele Nagymart având suprafaţa de aproximativ 10 iugăre se donează pe vecie Statusului Romano-catolic din Transilvania" în scopul construirii clădirii şcolii. În privinţa cheltuielilor necesare realizării construcţiei s-au luat decizii în cadrul adunării generale a Comitatului din data de 25 mai 1907. Conform acestora, Comitatul contribuie cu 100.000 de coroane la construcţii, suportând cheltuielile aferente internatului (aripa sudică), statul oferă 300.000 de coroane, iar Statusul finanţează seminarul (aripa nordică).
Proiectul final, care propunea o construcţie monobloc, a fost întocmit de arhitectul clujean Sándor Pápai. El a fost unul dintre cei mai agreaţi arhitecţi ai Statusului Romano-catolic din Transilvania, proiectând pentru acesta gimnaziile din Odorheiu Secuiesc şi Târgu Secuiesc, respectiv Gimnaziul Principal Romano-catolic şi Şcoala de băieţi din Târgu Mureş. Ar fi necesare cercetări mai aprofundate pentru a se putea stabili ca la execuţia clădirii cât s-a preluat din proiectul lui Ignác Alpár, şi cât din cel al lui Pápai. Literatura de specialitate nu prezintă consens în această problemă, cele mai noi lucrări care se ocupă de opera lui Ignác Alpár (în primul rând Gábor Rosch) îi atribuie în întregime această clădire, iar specialiştii autohtoni consideră că Pápai este autorul proiectului. În decursul vieţii sale, Alpár a proiectat 33 de clădiri de învăţământ, care sunt structurate asemănător, dar aspectul lor exterior diferă foarte mult. Planimetric, liceul din Miercurea Ciuc se înrudeşte cu cele mai multe şcoli ale lui Alpár - sălile de clasă au ferestre spre stradă, coridoarele spre curte, grupurile sanitare sunt amplasate de o parte şi alta a caselor de scară -, acestea însă sunt specifice aproape tuturor şcolilor contemporane. În cazul şcolilor proiectate pentru Biserica Romano-Catolică, el utilizează de regulă elemente neoromane, neogotice şi baroce, acestea sunt caracteristice şi clădirii din Miercurea Ciuc. În privinţa aspectului faţadei, comparativ cu alte şcoli ale lui Alpár, se poate stabili, că rezalitul central este asemenea celui de la Şcoala Militară din Pécs (Ungaria), iar intrarea principală de factură neoromană este analogă cu cea a Colegiului Eötvös de la Budapesta. Decoraţia interioară este însă aidoma celei de la Gimnaziul Catolic din Târgu Secuiesc proiectat de Sándor Pápai, iar elementele secesioniste sunt apropiate de motivele utilizate de el la gimnaziul din Odorheiu Secuiesc. În opinia noastră, comanditarul a renunţat la proiectul lui Alpár, şi proiectul final a fost întocmit de Sándor Pápai.
Depunerea festivă a pietrei de temelie a avut loc la 29 mai 1909. Execuţia a fost contractată cu fraţii Wusinczky din Braşov şi cu antreprenorul József Preisner, lucrările de pietrărie s-au efectuat de firmele Nagy şi Reimann din Cluj, lucrările de tinichigerie şi inscripţionare de către clujeanul József Makkay, tâmplăria, zugrăvelile şi vopsitoriile de către Dénes Thuróczy şi István Kovács din Târgu Secuiesc, iar lucrările de sticlărie au fost realizate de clujeanul Gyula Hunwald. Clădirea impozantă a fost inaugurată de episcopul Transilvaniei, contele Károly Gusztáv Majláth la data de 11 iunie 1911 în cadrul unor festivităţi. Aripa din partea dreapta (cea sudică), proiectată pentru seminar, s-a finalizat doar în 1913. În aripa din partea stânga (cea nordică) a fost amenajat internatul cu 12 dormitoare, 8 săli de studiu, o sală de muzică, club, garderobă, grup sanitar cu 6 duşuri şi vană, sală de mese, infirmerie şi locuinţele personalului didactic de supraveghere. Dotările gimnaziului au fost dintre cele mai moderne ale vremii, însă nu multă vreme au servit funcţiilor didactice, deoarece în cursul primului război mondial clădirea a fost transformată parţial în spital militar. A fost distrus mobilierul sălii de desen, din dotările sălii de muzică şi din fondul de cărţi al bibliotecii a mai rămas doar jumătate, statuile muzeului de filologie au dispărut, laboratorul de chimie a fost golit, ustensilele sălii de gimnastică, colecţia de monede şi obiecte vechi a suferit avarii importante. Clădirea gimnaziului a avut de suferit şi în cel de al doilea război mondial, în perioada 1943-1944 a fost ocupată de birouri şi spital, dotările din nou au fost decimate, personalul care locuia în şcoală a fost nevoit să se mute în sala de gimnastică şi de desen.

 

Ca urmare a reformei învăţământului din 1948, şcoala a devenit instituţie de stat, iar clădirea a fost supusă unor modificări: capela a fost transformată în sală de festivităţi, şi au fost îndepărtate trei vitralii de mari dimensiuni reprezentând Sfânta Maria şi regii sfinţi Sfântul Ştefan şi Sfântul Emeric. O soartă asemănătoare au avut şi plăcile comemorative din holul principal şi de la intrarea în internat care imortalizau principalele informaţii legate de edificarea clădirii, respectiv bustul episcopului Károly Gusztáv Majláth.

 

În data de 25 mai 1990 şcoala a fost denumită după fostul său discipol, episcopul Áron Márton. Din anul 1991 funcţionează în această clădire şi Liceul Teologic Romano-catolic „Segítő Mária".


Descrierea edificiului

Clădirea se compune din trei aripi, dintre care cel din mijloc cuprinzând liceul propriu zis este proeminent, iar aripile laterale sunt puţin mai retrase. Aripa principală (cea din mijloc) dispune de un rezalit central având acoperiş tip mansardă, cuprins între două turnuri, iar extremităţile acestei aripi sunt accentuate de rezalite încheiate în frontoane triunghiulare. Aripile laterale au aspect asemănător cu cea principală, şi sunt terminate în câte un turn mai voluminos, ataşat rezalitului de colţ. Intrarea principală a clădirii are loc axial prin rezalitul central al aripii principale, iar intrările secundare sunt în axele aripilor laterale, fiind accentuate de frontoane triunghiulare.

 

Decoraţia faţadei principale este foarte variată, sunt îmbinate în mod specific elemente ornamentale neoromane, neogotice, neobaroce şi secesion. Cea mai marcantă decoraţie a faţadei principale, amintind de atmosfera bisericilor medievale sunt ferestrele uriaşe, încheiate semicircular, decorate cu rozete, respectiv ornamentaţia portalului intrării principale este un amalgam de motive neoromane, neobaroce şi secesion. Caracterul romanic al intrării principale este dat de cele trei perechi de colonete masive, cioplite în piatră, care susţin arcul ambrazurii. Capitelurile acestora sunt decorate cu elemente geometrice şi cu frunze stilizate, deasupra acestora apar volute şi boabe de struguri. Stucatura decorativă a arcului intrării, compusă din mărgele şi scoici seamănă cu decoraţia vrejurilor baroce, iar chenarul unduit este caracteristic secesionului. Colonetele intrării principale sunt elemente care se repetă pe faţada principală şi în alte locuri: la ultimul nivel al turnurilor, ca delimitare între ferestrele îngemănate, pe frontoanele triunghiulare. Capitelurile acestora sunt decorate cu elemente vegetale stilizate, între care pe alocuri s-a inserat şi câte o mască umană.

 

Rezalitele laterale sunt decorate tumultuos cu elemente stilistice variate, în diverse combinaţii specifice; aici apar cel mai frecvent decoraţiile unduite ale secesionului. Faţadele dintre rezalite sunt decorate în jurul ferestrelor cu muluri din tencuială şi cartuşe, motivele care se repetă în diferite variante compoziţionale sunt linia unduită, triunghiuri, rozete, denticuli şi elemente vegetale de factură barocă. Cornişele aripilor sunt susţinute de console decorate alternant cu frunze de acant, ornamente geometrice şi capete zoomorfe. Acestea din urmă şi pilaştrii rezalitelor laterale cu capiteluri purtând capete zoomorfe stilizate sunt elemente decorative secesion, acestea în această perioadă devenind cele mai preferate motive ale arhitecturii. Tot ca elemente secesion pot fi socotite lintourile arcuite cu ornamente vegetale ale ferestrelor circulare de la demisol şi ale ferestrelor cu încheiere semicirculară.
În interiorul clădirii, în hol, de o parte şi alta, încadrat de chenare cu închidere semicirculară decorate cu ghirlande, se află portretul episcopului Áron Márton, respectiv placa comemorativă a edificării cu textul: „Această casă a educaţiei a fost construită în anul Domnului 1909 şi 1910, din sacrificiul Comitatului Ciuc, pentru educarea tineretului secui în spirit patriotic, după principiile credinţei şi eticii creştine catolice." Holul principal larg este acoperit de o boltă, care uneşte formele bolţilor cilindrice cu penetraţii şi ale celor în cruce, decorată cu ornamente unduite şi cu denticuli, iar pilaştrii care susţin bolta au capiteluri cu ornamente vegetale. Din holul principal, de o parte şi alta se deschid coridoare, iar în dreptul său se află scara care asigură circulaţia dintre nivelurile clădirii. Parapetul scării este compus din baluştri cu soclu decorat cu frunze şi capitel cu ornamente geometrice, balustrul cu care porneşte având forme caracteristice secesionului. De pe podestul intermediar dintre parter şi etaj se accesează galeria sălii de gimnastică. Pereţii sălii de gimnastică sunt decoraţi cu pilaştrii şi cartuşe, precum şi cu un brâu cu denticuli. La etajul întâi, în faţa scării este intrarea în fosta capelă, care astăzi este utilizată ca şi sală de festivităţi. Această sală, chiar şi în urma transformărilor, păstrează aspectul de capelă, datorită în primul rând vitraliilor celor trei ferestre de mari dimensiuni. Vitraliile în forma lor actuală sunt reconstrucţii executate în 2008 de Ödön Nagy şi Gyula Vorzsák pe baza fragmentelor existente şi descrierea foştilor elevi ai şcolii. Vitraliul central sub rozetă reprezintă figura Fecioarei Maria în veşminte regale, cu Pruncul Isus în braţe. În vitraliul ferestrei din dreapta apare scena, în care regele Sfântul Ştefan îngenunchiat îşi dedică coroana Sfintei Fecioare, iar în vitraliul din partea stângă, Sfântul Emeric cu crini regali în mână. Conform funcţiunii iniţiale de capelă, decoraţia capelei este dominată de elemente de factură neoromană, ca arcul semicircular, parapetul galeriei, pilaştrii scunzi, capitelurile pilaştrilor şi nişele tripartite din perete cu închidere semicirculară.

 

Între primul şi al doilea nivel casa scării este mai largă, spaţiul reprezentativ astfel creat este acoperit cu o boltă ce aminteşte bolţile stelate ale goticului târziu; şi acest spaţiu are vitralii. Coridoarele etajelor întâi şi al doilea au tavane plane, pe care apar diferite ornamente de factură secesion, cu motive vegetale şi unduite. Din aceste coridoare se deschid sălile de clasă orientate spre stradă.
Fără îndoială, Liceul Márton Áron este cea mai monumentală clădire istorică din Miercurea Ciuc, a cărei unicitate sa se datorează îmbinării specifice ale elementelor eclectice şi secesion.


Bibliografie selectivă
Antal Imre, Monografia liceului din Miercurea-Ciuc. A csíkszeredai líceum monográfiája, Csíkszereda, 1968.
Rosch Gábor, Alpár Ignác építészete, Budapest, 2005.
Vofkori György, Csíkszereda és Csíksomlyó képes története, Békéscsaba, 2007.