listare

trimite prin

Capela romano-catolică, Miercurea Ciuc
Ultima actualizare:  2010-06-01
Autor:  Pál Emese
Tradus de:  Éva Dezső



Date despre monument
Adresa: Str. Şumuleul Mic nr. 19.
Cod: HR-II-m-A-12720.03
Datare: Cea de-a doua jumătate a secolului al XV-lea

Date istorice

Pe muntele Şumuleul Mic, aproape de vârful împădurit, se află capela medievală cu hramul Schimbarea la faţă a lui Hristos, în latină Transfiguratio Salvatoris. Din prescurtarea acestei expresii, capela a căpătat denumirea Salvator. Datarea capelei este îngreunată de lipsa izvoarelor scrise, există însă consens între specialiştii din domeniu în privinţa faptului că a fost construită în cea de-a doua jumătate a secolului al XV-lea. Conform tradiţiei, cea mai crâncenă luptă antiotomană din 1456 a avut loc la Belgrad de ziua Schimbării la faţă, bătălia a fost câştigată implorând ajutor în numele Salvatorului, iar capela s-a construit în semn de recunoştinţă pentru victoria obţinută.

 

 

Între 1679 şi 1684, capela cu o navă şi cor pătrat a fost extinsă cu un pridvor pe soclu din zidărie de piatră şi structură de lemn, terminată într-o turlă. Gravura publicată de Balázs Orbán reprezintă această stare a clădirii, dar în 1877-1878 structura de lemn anexată a fost demolată şi înlocuită cu un antreu asemănător ca dimensiuni, dar zidit.

 

Interiorul capelei a fost definitivat cu ocazia transformărilor din secolul al XVII-lea. Un element deosebit al interiorului este bolta cilindrică de lemn, alcătuită din 16 casete, care este decorată cu blazonul de alianţă şi monograma lui Kelemen Mikes, căpitanului principal din Trei Scaune, şi a soţiei sale Zsuzsanna Kálnoki. Ei au comandat în 1661 tavanul bisericii mănăstirii din Şumuleu Ciuc, care a servit drept model pentru bolta capelei Salvator. După istoricul de artă Géza Entz, tot lor se datorează extinderea bisericii din jurul anului 1680. Entz, datează pictura bolţii în jurul anului 1800, pe când restauratorul de lemn pictat Ferenc Mihály, făcând analogia compoziţiilor florale şi a cununilor cu a picturilor ce se găsesc la alte obiective din acestă zonă, plasează pictura în secolul al XVII-lea, dar nu exclude nici posibilitatea că, ar fii copiile unor motive mai timpurii. Cele cinci casete pictate ale parapetului tribunei vestice sunt contemporane cu pictura bolţii.

 

Din donaţiile lui János Haller şi Katalin Kornis s-a realizat altarul principal al capelei în 1679, iar altarul lateral sudic din bunăvoinţa lui Katalin Petki în 1673. Acesta din urmă este opera unui tâmplar din Prešov (Slovacia).

 

În ultimii ani o parte dintre elementele de lemn pictat ale capelei au fost restaurate, iar altele au fost conservate.


Descrierea edificiului

Faţada principală a capelei cu o navă şi cor cu închidere dreaptă este marcată de turla centrală ce se desfăşoară în axul intrării principale, care de altfel este singurul acces în capelă. Deasupra portalului cu închidere semicirculară se află inscripţia „DOMUS SALVATORIS ET IANUA IUSTIFICATIONIS POENITENTIBUS" (Lăcaşul Mântuitorului şi uşa purificării pentru cei ce se ispăşesc). Din cronostihul inscripţiei se poate desluşi anul 1684. „Această capelă a Salvatorului glorificat prin schimbarea la faţă, după 200 de ani a fost renovat în mare parte" - această inscripţie în limba maghiară se află deasupra textului latin, şi conţine anul 1878, care apare şi pe frontonul capelei.

 

Antreul construit ulterior, acoperit cu boltă cilindrică decorată cu stele are interiorul ritmat de două perechi de pilaştrii. Arcul de triumf din lemn este susţinut de pilaştrii păstraţi din faţada vestică a capelei medievale. Arcul poartă inscripţia în limba maghiară: „ Salvator Dumnezeiesc! Lupta acestei tabere este o luptă sfântă. Cel care din inimă Te adoră, să dobândească ţara cerească!" În capela medievală, tribuna se afla în partea vestică a clădirii, doar cu ocazia transformărilor de la sfârşitul secolului al XIX-lea a fost amplasată deasupra antreului. Parapetul tribunei este compus din cinci casete pictate, dintre care cele laterale sunt decorate cu motive florale, iar pe cele din mijloc este reprezentarea Patrona Hungariae (Maica Domnului, protectoarea Ungariei). În această reprezentare, răspândită în secolul al XVII-lea, apare Maica Domnului cu Isus în braţe, cuprinsă între figurile regilor maghiari sfinţi, Sfântul Ştefan şi Sfântul Ladislau. Uşa ogivală de pe latura sudică a navei era intrarea originală în capela medievală, aceasta a fost ulterior înzidită, dar s-a păstrat inscripţia deasupra ei: „Renov Salvator 1678". Bolta cilindrică de lemn este alcătuită din 16 casete pictate cu cununi ovale din vrejuri şi ghirlande de flori, care înconjoară sfinţi franciscani, sfinţi sihaştri şi apostoli. Importanţa tavanului capelei Salvator este cu atât mai mare, cu cât asemenea boltă pictată din lemn în Transilvania găsim numai la capela construită în 1728 al mănăstirii franciscane din Călugăreni, jud. Mureş.

 

Corul de plan pătrat este acoperit cu boltă semicilindrică cu articulaţia la navă în arc ogival larg. Pereţii corului sunt penetraţi de două goluri de ferestre ce se îngustează spre interior. Altarul principal poartă amprentele unei interesante transformări stilistice, însumând caracteristici ale altarelor medievale tripartite şi totodată ale altarelor de tip baroc. Imaginile pictate pe lemn încadrate în nişe, predela ce se lărgeşte la partea superioară şi masa altarului sunt asemenea altarelor medievale. Linia barocă a coloanelor decorate cu vrejuri de viţă de vie sau a traforajelor în lemn prevestesc un tip de altar baroc. În centrul frontonului se află o ostie cu monograma IHS, înconjurat de o cunună din raze, iar pictura centrală a altarului este o reprezentare de Vir Dolorum: Mântuitorul apare cu o cruce în mână şi cu sângele curgând dintre coaste în potirul din faţa sa. Pe picturile laterale sunt figurile lui Sfântul Ioan şi a Sfintei Ecaterina. Acest altar este legat de activitatea atelierului care a realizat mobilierul din secolul al XVII-lea al bisericii mănăstirii din Şumuleu Ciuc.

 

Altarul lateral sudic, conform inscripţiei descoperite cu ocazia restaurării altarului, este opera unui tâmplar din Prešov (Slovacia) şi a fost comandat de către Katalin Petki (pe frontonul altarului apare blazonul familiei Petki). Construcţia altarului prezintă deja mai multe elemente specifice limbajului baroc. Frontonul susţinut de coloane răsucite ornate cu ciorchini şi frunze de struguri şi capiteluri compozite, este decorat cu motive apesifice baroce sculptate în lemn. Tabloul central înconjurat de capete de îngeraşi este o reprezentare „Ecce Homo". Acest altar lateral este mai timpuriu, şi probabil a servit drept model pentru alte realizări ale atelierului din Şumuleu Ciuc.

 

Altarul lateral nordic, de factură mai provincială este o piesă mai târzie decât pictura încorporată. Decoraţiile pictate, frunzele şi ornamentele florale au caracter renascentist târziu. Pictura o reprezintă pe Fecioara din Loretto în straie regale, cu pruncul Isus în braţe, deasupra capului este un porumbel, iar de o parte şi alta sunt îngeraşi ţinând lumânări.

 

Pe latura nordică a navei se mai găseşte un mic altar triptic. Tabloul central reprezintă scena schimbării la faţă a Domnului, iar pe aripile mobile ale altarului apar figurile lui Sântul Iosif, Sfântul Pavel, Sfântul Francisc şi Sfântul Anton.

 

Piesele de mobilier şi elementele pictate de lemn unice încadrează această mică capelă printre cele mai importante exemple ale patrimoniului artistic al Transilvaniei, iar pelerinii care vin de sute de ani la Şumuleu Ciuc venerează ca un loc sfânt.


Bibliografie selectivă
P. Benedek Fidél, Csíksomlyó. Tanulmányok, Kolozsvár, 2000.
Babós Imre-Entz Géza, A csíksomlyói Salvator kápolna, în: Műemlékvédelem, 1986, XXX. 2. pp. 112-117.
Lángi József-Mihály Ferenc: Erdélyi falképek és festett faberendezések. 2. Budapest, 2004. 19-21.


Unable to select database