listare

trimite prin

Mănăstirea minoriţilor şi biserica mănăstirii minorite, azi catedrala greco-catolică, Cluj-Napoca
Ultima actualizare:  2011-01-10
Autor:  Mihály Melinda



Date despre monument
Adresa: B-dul Eroilor nr. 8–10.
Cod: CJ-II-a-B-07324, CJ-II-m-B-07324.01, CJ-II-m-B-07324.02
Datare: sec. XVI–XIX

Date istorice

Catedrala greco-catolică „Schimbarea la faţă" a fost construită de către ordinul minorit, revenit în Cluj în primele decenii ale secolului al XVIII-lea. În anul 1724 ordinul minoriţilor a primit dreptul de a se întoarce în oraş, cu condiţia de a se stabili într-una din suburbiile Clujului şi de a achiziţiona ca loc de cult doar o simplă casă de lemn. Cu timpul minoriţii au reuşit totuşi să-şi consolideze poziţia, revenind în centrul oraşului, astfel au cumpărat într-o primă fază casa Henter de pe Strada de Mijloc (astăzi b-dul Eroilor). În anul 1760 şi-au formulat prima cerere de a-şi construi o biserică şi o mănăstire pe parcela casei menţionate, însă din încercările lor a rezultat doar dreptul de a folosi casa achiziţionată. După un şir îndelungat de tratative cu vecinii, în vederea cumpărării imobilelor învecinate şi de cereri adresate oficialităţilor pentru acordarea unor subvenţii pentru construirea unei biserici, în anul 1775, după desfiinţarea ordinului iezuit, superiorul ordinului Bálint Héja a formulat o adresă pentru acoperirea cheltuielilor estimate. Ordinul nu a beneficiat de suportul oficialităţilor, chiar şi suma de 500 de florini, donată minoriţilor de către generalul baron Ignaţiu de Rosin pentru construirea edificiilor a fost acordată prin dispoziţia împărătesei Mariei Tereza, unui orfelinat carinthian.

 

Cu toate acestea construirea bisericii a fost începută din fondurile proprii ale ordinului şi din subscripţii particulare. Aproape de finalizarea construcţiei, la data de 22 septembrie 1779, turnul s-a prăbuşit din cauza fundaţiei slabe, afectând grav şi partea de nord a bisericii. În urma celor întâmplate ordinul a adresat noi cereri către împărăteasa Maria Tereza pentru finanţarea construcţiei, care după numeroase amânări, a alocat în anul 1780 suma de 7000 florini, cu condiţia de a încredinţa proiectarea noului turn unui arhitect priceput. Fiindcă în această perioadă construcţiile palatului Bánffy din Cluj tocmai stagnau, arhitectul acestui edificiu Johann Eberhard Blaumann, arhitectul-şef al oraşului Sibiu a acceptat oferta minoriţilor. Imediat după finalizarea construcţiilor edificiul fusese înzestrat cu mobilier bisericesc nou.
Cripta bisericii servea ca loc de înmormântare pentru diferite categorii ale elitei catolice şi călugărilor ordinului. La începutul secolului XX se aflau în interiorul bisericii câteva monumente funarare empire, dintre care cele mai semnificative erau monumentul Augustei Seifert, al lui Domokos Simai jr. şi al unui dintre patronii construirii bisericii, Ignatius De Rosin.

 

După anul 1918 s-a produs o creştere semnificativă a numărului enoriaşilor greco-catolici din oraş, biserica din strada Bob devenind neîncăpătoare, iar în acelaşi timp biserica minorită rămăsese fără călugări. Astfel în anul 1921 a fost solicitat printr-un memoriu adresat Înaltpreasfinţitei Sale dr. Vasile Suciu, mitropolitul Blajului, obţinerea bisericii minorite. În urma memoriului înaintat Sfântului Scaun Apostolic al Romei, minoriţii au cedat biserica cu toate bunurile sale greco-catolicilor în anul 1924. Probabil cu această ocazie a fost realizat iconostasul şi jilţul bisericii, toate acestea fiind concepute în aceeaşi manieră ca piesele de mobilier originale, în stil empire, însă toate acestea din urmă poartă şi amprenta influenţei neobaroce. Altarele laterale realizate în stilul rococoului au fost mutate în biserica minorită din Aiud.

 

La data de 29 aprilie 1926 papa Pius XI a donat biserica cu toate bunurile aparţinătoare Mitropoliei de Alba-Iulia şi Făgăraş. Peste patru ani, la data de 5 iunie 1930, prin constituţia "Solenni Conventione" sediul episcopal s-a mutat de la Gherla la Cluj, astfel biserica a fost ridicată la rangul de biserică catedrală. Începând din anul 1948 catedrala a fost preluată abuziv de către biserca ortodoxă română, fiind folosită de către ei până în 1998, când a reintrat în posesia bisericii greco-catolice.


Descrierea edificiului

Catedrala greco-catolică "Schimbarea la faţă" se situează pe latura de sud a bulevardului Eroilor, pe o parcelă vastă, parcela fiind delimitată dinspre nord de bulevardul Eroilor, dinspre est de strada Hermann Oberth, dinspre sud de sediul Conservatorului de muzică, iar dinspre vest de clădirea mănăstirii.

 

Fosta mănăstire minorită este un edificiu construit pe un plan în formă de L, încăperile de la etaj ale ambelor aripi fiind accesibile printr-un coridor. La parterul clădirii se mai păstrează câteva elemente din secolele XVI-XVII. ale casei Henter, cum ar fi cornişa de o calitate deosebită a unui portal renascentist, aflat în prima încăpere dinspre stradă a mănăstirii. În afară de aceasta, se păstrează o încăpere boltită cu boltă cilindrică cu penetraţii, sprijinită pe console cu profilatură treptată, din calcar, precum şi două arcade spijinite pe coloane, ce divizau o încăpere în două. Faţada principală a mănăstirii are un aspect uniform, având un şir de vitrine la parter şi ferestre cu ancadramente decorate cu denticule la etaj, etajul fiind decorat cu relieful blazonului unit a familiei Haller şi al ordinului minoriţilor.

 

Biserica este orientată nord-sud, are un plan de biserică-sală, cu un cor simplu, de plan dreptunghiular în exterior, şi poligonal în interior, şi o sacristie alungită, ce comunică cu corul şi cu nava bisericii.
Faţadă principală este articulată cu un soclu înalt, placat cu plăci de calcar, pilaştrii dublaţi, cu capiteluri dorice, care susţin un antablament cu arhitravă dublată, o friză deosebit de înaltă şi o cornişă cu mai multe retrageri succesive, urmată de o atică bogat profilată, decorată în partea superioară cu un motiv de panglici împletite. În axul central al frizei se află o inscripţie cu cronostih ce datează refacerea turnului în anul 1782.

 

Faţada principală este dominată de turnul de plan circular, articulat cu patru pilaştri dubli, cu capiteluri dorice. Cornişa este profilată cu retrageri succesive, fiind accentuată de o friză decorată cu triglife şi metope. Colţurile superioare ale faţadei sunt legate de turn cu două zidării de formă triunghiulară, având linia superioară curbă. Faţada este străpunsă de trei axe de goluri, având trei porţi de intrare şi trei ferestre la nivelul tribunei, toate prevăzute cu ancadramente baroce din calcar. Intrarea principală este o deschidere dreptunghiulară, dublată de o ferestruică ovală şi încoronată de o sprânceană în formă de segment de cerc. Cele două intrări laterale, ulterior înzidite au închidere în formă de segment de cerc, marcate de bolţari mediani. Cele trei deschideri de la nivelul tribunei au închidere semicirculară, cu pervaze profilate şi bolţari mediani.

 

Faţadele secundare sunt articulate de pilaştri dubli, cu capiteluri dorice, şi câte patru goluri cu închidere semicirculară, cu ancadramente simple din tencuială, marcate cu bolţari mediani.

 

Intrarea principală a bisericii comunică cu o încăpere de trecere, ce conduce spre o capelă cu pereţii decoraţi cu mozaic modern, reprezentântu-l pe Sfântul Duh în chip de porumbel, iar în latura de est spre o scară circulară, ce porneşte spre tribună şi continuă spre nivelurile superioare ale turnului şi în podul edificiului.

 

Nava bisericii este boltită cu bolţi a vela, în trei travee, iar încăperile ce flanchează turnul au bolţi semicilindrice cu penetraţii. În capătul de nord a navei se află o tribună zidită, având trei arcade cu închidere semicirculară, sprijinite pe o pereche de stâlpi, boltită cu calote boeme, în trei travee. Parapetul tribunei arcuite este decorat cu motivul panglicilor împletite.

 

Pereţii navei sunt articulaţi de pilaştrii proeminenţi, treptaţi cu linii curbe, bogat profilaţi, pe care se sprijină cornişe masive. Articularea pereţilor corului este mult mai sobră, cu pilaştrii simpli.
Ferestrele edificiului sunt prevăzute cu vitralii specifice începutului de secol XX, decorate cu imaginile sfinţilor regi maghiari şi a unora dintre cei mai preferaţi sfinţi ai bisericii catolice.

 

Din mobilierul original al bisericii, se mai păstrează astăzi altarul principal, decorat cu simbolul ordinului franciscan, amvonul pentagonal şi coronamentul amvonului, realizate în stil empire. Suprafaţa aflată deasupra amvonului este decorată cu relieful Semănătorul. Din perioada preluării bisericii de către biserica greco-catolică datează câteva piese de mobilier de factură empire, cu decor neobaroc(iconostasul şi jilţul).

 

Bolta navei şi a corului este acoperită cu o pictură murală de factură neobarocă, realizată în anul 1908 în tehnica al secco de cunoscutul pictor academic, Ferenc Lohr. În anii 1960 s-a intervenit asupra picturilor murale prin repictare parţială, cu tehnică de tempera.


Bibliografie selectivă
K. Sebestyén József, A minorita templom új mennyezetképei, în: Erdélyi Lapok, 1909, nr. 3, p. 65.
Kelemen Lajos, A kolozsvári minorita templom és rendház, în: Pásztortűz, 1924. p. 47-48.
Kelemen Lajos, A kolozsvári minorita-templom és síremlékei, în: Művészettörténeti tanulmányok, Bucureşti, 1982, p. 72-76.
Ţoca, Mircea, Despre faţada bisericii ortodoxe de pe str. Dr. Petru Groza din Cluj, în: Acta Musei Napocensis, 1968, p. 551-559.
Sabău, Nicolae, Der Bildhauer Anton Schuchbauer 1719-1789, Cluj Napoca, 1979.
Sabău Nicolae: Metamorfoze ale barocului transilvan. I. Sculptura. Cluj-Napoca 2002. 154-155.
Sas Péter, A kolozsvári egykori minorita, majd görög katolikus templom sírfeliratai, Lymbus, 2005, 155-168.
Ţoca, Mircea, Clujul baroc, Cluj-Napoca, 1983, p. 34-40.
Ţoca, Mircea, Contribuţii la cunoaşterea arhitecturii clujene din perioada barocului tîrziu, în: Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Series Historica, fasc. 1, nr. 1, 1967, p. 37-53.
Tóth András, A két nagyhírű Lohr, în: Zuglói Lapok, 20.09.2002, p. 4.

 



Unable to select database