listare

trimite prin

Liceul Teoretic Salamon Ernő, Gheorgheni
Ultima actualizare:  2010-06-01
Autor:  Pál Emese
Tradus de:  Dezső Éva



Date despre monument
Adresa: Bd. Lacul Roşu 3–5.
Cod: HR-II-m-B-12834
Datare: 1913–1915

Date istorice

raşul Gheorgheni, la cumpăna secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, a cunoscut o dezvoltare dinamică, reflectată şi în nevoia înfiinţării unei instituţii de învăţământ de nivel mediu. La o şedinţă de consiliu din 1897, conducerea locală a propus transformarea şcolii generale de băieţi în gimnaziu de stat pentru băieţi, însă hotărârea înaintată spre aprobare la Ministerul Educaţiei Publice a fost respinsă. La o nouă solicitare, în 1905 ministerul îşi dă acordul pentru înfiinţarea acestei instituţii, dar conducerea locală şi inspectoratul şcolar din Cluj nu au ajuns la consens în privinţa profilului acestei unităţi de învăţământ. Organele centrale, corespunzător exigenţelor contemporane, optau pentru funcţionarea unei secţii reale, iar cei din Gheorgheni ţineau mult la formele tradiţionale de învăţământ susţinând că: „unui popor trăind în mediu specific secuiesc nu îi trebuie şcoală reală" - citat din gazeta locală Gyergyó, din numărul apărut la 16 august 1908.

 

Oraşul a asigurat un teren de patru iugăre în fosta piaţă de animale, a cărui extras de carte funciară a fost transmis ministerului, încă în decembrie 1908. Lucrările de construire trebuiau începute în primăvara anului 1909, dar o serie de autorităţi au cercetat timp de peste un an justeţea şi autenticitatea actului de donare dintre oraş şi stat. În urma aprobării donaţiei, au apărut probleme de estimare a cheltuielilor, iar din cauza stării primitive a reţelei de apă şi canalizare lucrările nu au fost demarate.

 

În vara anului 1912 la solicitarea ministerului, arhitecţii budapestani Ambrus Orth şi Emil Somló elaborează proiectul unei clădiri monumentale. Ambrus Ort (1871-1931), care până în 1904 a lucrat în biroul cumnatului său, cunoscutul arhitect Ignác Alpár, se asociază cu Emil Somló (1877-1939), şi deschid împreună un birou de arhitectură. Dintre lucrările lor se pot menţiona şi proiectul bibliotecii universitare din Cluj sau palatul poştei din Sopron (Ungaria), dar totuşi cele mai multe dintre clădirile lor sunt şcoli ( Trenčín - Slovacia: Şcoala Superioară de Fete, Satu Mare: Şcoala Profesională de Stat, Seghedin: Şcoala Profesională Superioară de Stat, Žilina - Slovacia: Şcoala Reală Principală, Ujgorod - Ucraina: Şcoala de Fete).

 

 

Arhitecţii au condiţionat execuţia lucrărilor de devierea pârâului din strada Csere şi de existenţa lucrărilor de canalizare. Ca rezultat al concursul lansat de Ministerul Comerţului, dreptul de construire a gimnaziului din Gheorgheni a fost atribuită în aprilie 1913 firmei Josif Steiner şi partenerul. Astfel, la sfârşitul lunii iulie 1913, sub conducerea maistrului zidar Károly Koch, au început lucrările de execuţie. esfăşurarea lucrărilor a fost relatată regulat în gazeta locală Gyergyó. Conform informaţiilor din numărul din 9 noiembrie 1913, lucrările avansau într-un ritm susţinut, dar, în ciuda timpului favorabil, nu s-a reuşit acoperirea clădirii înaintea venirii iernii. Dintr-un contract încheiat în 1913 se ştie că fundaţiile şi lucrările de pietrărie au fost efectuate de pietrarul Gergely Barabás din Lăzarea, utilizând piatră adusă tot din Lăzarea. Lucrările reluate în primăvara anului 1914, în cursul verii au fost suspendate temporar, datorită discuţiilor pricinuite de sistematizarea terenului, de amplasarea gardurilor şi de stabilirea cotei trotuarelor străzilor înconjurătoare. La izbucnirea războiului mondial lucrările au fost sistate pe o perioadă nedeterminată. Pe 6 septembrie gazeta locală scrie: „ lucrările sistate la construirea noului gimnaziu, cu ocazia mobilizărilor, vor fi reluate şi continuate în cursul săptămânii viitoare". Conform înţelegerii dintre guvern şi antreprenor, noul termen de realizare pentru lucrările interioare şi dotarea şcolii a fost 15 mai, iar pentru lucrările exterioare 15 august.

 

Clădirea aflată în prag de punere în funcţiune, începând din 29 ianuarie 1915 a fost utilizat pentru adăpostirea şi tratamentul răniţilor de război. Gimnaziul a fost transformat în spital cu 100 de paturi în administrarea Crucii Roşii. Acoperişul clădirii a fost marcat cu o cruce roşie mare, pictată pe o pânză albă, care timp de jumătate de an a informat despre destinaţia clădirii. Mult aşteptata recepţie a clădirii a avut loc într-un cadru modest, fără festivităţi, iar la 15 septembrie 1915 a început şcoala în „noul palat". Comunitatea din Gheorgheni a privit minunata clădire cu mulţumire, dar a considerat orientarea sa stângace o greşeală de neiertat. Despre aceasta numărul apărut la 8 septembrie 1915 al revistei judeţene Csíkvármegye relatează: „...clădirea nouă a gimnaziului este amplasată strâmb pe axa străzii... Este vorba de faptul, că faţada clădirii nu priveşte drept spre piaţa centrală, prin strada Unio, ci pieziş".

 

În 1968 liceul a preluat numele poetului Ernő Salamon.


Descrierea edificiului

Planul clădirii este un dreptunghi alungit, faţada lungă fiind orientată spre calea Lacului Roşu. Monotonitatea faţadei este întreruptă de trei rezalite cu acoperişuri abrupte în două ape, dintre care rezalitului vestic i s-a ataşat un turn de factură medievală. Rezalitul principal este accentuat de două turnuleţe de plan poligonal. Clădirea principală a fost extinsă la ambele capete, pe latura din dreapta se află sala de gimnastică, retrasă faţă de planul faţadei, dar ca aspect armonizând cu aceasta. Datorită turnului vestic şi a corpurilor de clădire adosate, efectul general al clădirii este de asimetrie.
Soclul înalt al clădirii este din piatră rusticată. Faţada este dominată de forme geometrice, ferestrele sunt dreptunghiulare, cele de la ultimul nivel au proporţii mult alungite şi poziţionate două câte două. Partea superioară a ferestrelor de la parter este decorată cu motive geometrice simple, iar în câmpul oval deasupra acestora sunt ornamente de forma unor volute stilizate. Frontoanele rezalitelor laterale conţin câte un câmp circular cu motive florale stilizate. Frontonul rezalitului central se încheie într-un triunghi în care apar două volute şi frunze, iar în nişa dreptunghiulară de sub acesta, odinioară era stema Ungariei cuprinsă într-o cunună de lauri, purtată de doi îngeri.

 

Atmosfera medievală se regăseşte şi pe lintourile de piatră ale ferestrelor cu închidere semicirculară ale corpului de legătură dintre clădirea principală şi sala de gimnastică, respectiv în ornamentele ogivale înşiruite sub cornişa sălii de gimnastică.

 

Elementul cel mai minuţios prelucrat este intrarea principală, amintind de portalurile bisericilor romanice. Portalul cu ambrazură, încheiat în arc ogival foarte larg, poartă inscripţia „M. KIR. ÁLLAMI GIMNÁZIUM" (Gimnaziu Regal Maghiar de Stat). Ambrazura în retragere este decorată perimetral cu romburi şi cercuri concentrice, iar pe suprafeţele de piatră mai late apar câmpuri mai mari de formă circulară conţinând motive geometrice.

 

Imediat după intrare, în partea stângă se găseşte placa comemorativă a edificării, care, pe lângă Francisc Iosif I, imortalizează numele ministrului educaţiei publice Béla Jankovich, al primarului Dezső Orel, pe arhitecţii Ambrus Orth şi Emil Somló, pe antreprenorul Károly Koch, respectiv data construirii. Interiorul clădirii este simplu, renunţând la orice decoraţie inutilă. Din holul central mai amplu, spre stânga şi dreapta se deschid coridoare, iar în faţă este amplasată casa scării. În baluştrii pătraţi ai parapetului scării sunt ciopliţi variaţii ale motivului de triunghi. Între etajul întâi şi doi scara devine mai largă şi mai bogat ornamentată. Şirul sălilor de clasă se desfăşoară pe partea stradală a clădirii, iar coridoarele sunt orientate spre curte. Sala festivă este amplasată la etajul al doilea, din a cărei pictură originală nu s-a păstrat nimic. Actualmente pe peretele estic se află o pictură de mari dimensiuni, care, după cum denotă şi tematica sa (muncitori, ţărani, copii jucându-se, mama cu copilul), a fost realizată în anii comunismului.

 

Clădirea Liceului Teoretic Salamon Ernő se încadrează în programul elaborat de Ministerul Cultelor şi Educaţiei Publice în primul deceniu al secolului al XX-lea, care şi-a propus ca fiecare nouă clădire şcolară să îmbine tradiţiile arhitecturii regionale, şi să se încadreze în peisajul arhitectural al zonei etnografice în care urmează să se realizeze.

 

Pentru acest program, mai mulţi arhitecţi au făcut cercetări etnografice şi relevee în diferite zone. De acestea se pot lega şi aspiraţiile grupului „Fiatalok" (Tinerii) marcat de personalitatea renumitului arhitect Károly Kós, care se străduiau să creeze o arhitectură specifică cu caracter maghiar. Clădirile acestuia îmbinau elementele arhitecturii medievale cu formele arhitecturii populare. Se pare că la proiectarea gimnaziului din Gheorgheni, Orth şi Somló s-au inspirat din limbajul stilistic al lui Károly Kós, deoarece intrarea şcolii prezintă asemănare cu portalul bisericii catolice din Zebegény (Ungaria), respectiv cu accesul în biserica cu cocoş din Cluj, iar soclul de piatră rusticată, turnurile şi acoperişurile cu pante abrupte apar şi la majoritatea clădirilor concepute de Károly Kós.

 

Din punct de vedere arhitectural este cea mai importantă clădire civilă a oraşului Gheorgheni, iar monumentalitatea sa denotă o unitate şi simplitate de o certă valoare arhitecturală.


Bibliografie selectivă
Garda Dezső, Gyergyószentmiklós története, II, Csíkszereda, 2007.
Rokaly József, A gyergyószentmiklósi gimnázium monográfiája 1908-2008, Gyergyószentmiklós, 2008.
Vofkori György, Gyergyószentmiklós. Várostörténet képekben, Kolozsvár, 2004


Unable to select database